Asta era indemnul clasic cu care, pe vremea lui Ceausescu, deschideam in sila televizoarele alb-negru ca sa urmarim cele 2 ore de program zilnic si sa aflam ce a mai facut tovarasul.
Nu imi amintesc prea multe legate de televizoarele de atunci, decat ca erau mici, cu tub catodic iar imaginea era alb-negru. Cat despre etertainment, ce sa mai zic? 2 ore pe zi program standard si niste unii care-l aplaudau de zor pe tovaras. Ah si mai erau desenele animate cu Maria Mirabela.
Cam astea sunt amintirile mele legate de televiziunea din timpurile comuniste, adica de la origini, in ceea ce ma priveste. Deh, pe atunci oamenii aveau si alte indeletniciri mai intelectuale, in lipsa de altceva – cum ar fi cititul. Si nu stateau cat e ziulica de lunga sa-si spele creierii si sa-si strice ochii, ca acum.
De fapt cred ca atunci era televizor, acum e tembelizor. 🙂
Dupa un timp, bunicii si-au cumparat un televizor color, ultima moda – Telecolor, dar era fara telecomanda. Asa ca trebuia sa te misti de pe canapeaca ca sa schimbi canalele. Deci faceai si miscare prin casa, nu erai leguma, ca acum.
The next level a fost televizorul color si cu telecomanda – Goldstar – care a rezistat eroic aproape 10 ani. Fiabilitate nu gluma!
Apoi au aparut LCD-urile, plasmele, LED-urile si mai nou SMART Tv-urile.
Nici prin cap nu mi-a trecut in vremea copilariei mele ca se va ajunge la televizoare cat un perete, sau la care sa te poti uita cu ochelari 3D ori cu ajutorul carora sa poti conversa prin Skype.
Stau si ma gandesc acum ce mai urmeaza? Televizorul 6D poate….
M-am uitat de curiozitate pe Internet sa vad daca exista la noi in Romania un muzeul al televizoarelor. Si nu am gasit nici unul dedicat ci doar cateva exponate in Muzeul Telecomunicatiilor din Bucuresti. At fi interesant daca i-ar veni cuiva ideea sa amenajeze unul.
Articol scris pentru SuperBlog 2014
Leave a comment