Despre experienta Bla Bla Car

Am mers de curand cu 2 soferi membrii ai comunitatii Bla Bla Car si sunt tare multumita de experienta avuta saptamana trecuta, in timpul scurtei mele excursii la Cluj (9-11 Martie).

Despre Bla Bla Car auzisem anul trecut cand am lucrat intr-o multinationala si imparteam acelasi etaj, tip open space. Timp de cateva luni, in fiecare zi treceam pe langa “custile” lor in drum spre “custile” noastre.

Si ma tot intrebam ce e chestia aia si cu ce se mananca. Intr-o zi chiar i-am intrebat pe oamenii de acolo cu se se ocupa si ce e cocomarla cu pricina. Imi placea ca locusorul lor era cel mai colorat, de pe tot etajul.

Se ocupau de diverse chestiuni legate de situl acesta. Mi-au explicat de cateva ori ce inseamna sistemul Bla Bla Car dar degeaba. Tot nu mi-a intrat in cap. Nu pricepeam si pace.

Pentru cine nu a auzit de chestia asta, Bla Bla Car este un concept de ridesharing. Adica cine pleaca din punctul A in punctul B isi poate pune masina la dispozitie si mai poate lua in ea alti calatori, impartind astfel costul benzinei. Partea interesanta este ca nu stii pe cine iei in masina decat in ziua calatoriei. In rest vezi o persoana cu un anumit profil, o poza, evential niste pareri ale altora cu care a mai mers si atat. Partea buna este ca, atat calatorii cat si conducatorii auto, membrii in aceasta comunitate sunt verificati si validati de intreaga comunitate, prin intermediul evaluarilor lasate de cei cu care intra in contact. Asa ca, nu va speriati, e safe.

Prima calatorie am facut-o in ianuarie pe ruta Bucuresti – Brasov. Pe sofer in chema Horia si avea un Ford albastru foarte ingrijit si curat. Un tip foarte simpatic si cu bun simt, asa ca pot spune ca a fost o placere. Si am stat in fata, asa cum speram. 🙂

Asa ca, abia in ianuraie am inteles si eu cum e cu ridesharingu-ul asta. Deh…nevoia e cel mai bun profesor. Cand ai mare nevoie de ceva si esti cu bugetul strans, pricepi mai repede despre ce e vorba. 🙂

A doua calatorie a fost saptamana asta, pe 9 martie pe ruta Bucuresti – Cluj cand eram disperata sa ajung la seminarul lui Jack Canfield. 🙂

Soferul venea de la Constanta si mergea pana la Cluj…..fara oprire. A condus foarte bine si prudent si credeam ca are ceva ani experienta la volan. M-am socat cand mi-a zis ca conduce doar de 6 luni. Un tip foarte respectuos, cu mult bun simt, simpatic si foarte comunicativ cu care am discutat cate in luna si in stele pe parcursul celor 6 ore. Eram in masina 2 tipi si cu mine, deci in total 3 persoane. Toate bune si frumoase, am ajuns cu bine la destinatie, m-am simtit ca intre prieteni iar acum ne-am imprietenit si pe Facebook. Iar pe cursa am platit 60 de lei. Companie placuta, conditii bune, masina buna (Opel) si un pret decent pentru aceasta calatorie. Ce poti sa-ti doresti mai mult ? Nu stiu de ce, dar am senzatia ca ne vom revedea. Marine cred ca ti se va indeplini dorinta. 🙂

La intoarcerea catre Bucuresti, a doua zi, pe 10 martie a fost mai cu peripetii. Dupa seminarul lui Jack eram in pom si pomul in aer. Teoretic, aveam 2 optiuni pe Bla Bla Car dar s-au evaporat imediat dupa seminar. Mi-au dat teapa unul dupa altul. Primul anunt desi aparea pe site nu mai era valabil. Al doilea a zis ca ma suna, nu m-a sunat, iar la sfarsitul seminarului cand l-am sunat ca sa vad cum sta treaba, mi-a spus senin ca plecase de o ora din Cluj. Asta in conditiile in care pe site era anuntat ora 18.00 ca ora de plecare din Cluj spre Bucuresti iar eu am sunat la ora 17.30.

In fine, planul A si B au cazut ; a ramas planul C (e bine sa-l ai si pe ala, ca nu se stie :)). Era oricum exclus sa ma intorc in Bucuresti cu un tren de seara care facea 11 ore pana in Bucuresti. Iar eu pe 11 martie la ora 12.00 trebuia sa fiu in Bucuresti, la examenul de sfarsit pentru cursul de formatori.

Deci, pune-te nene si fa incantatii sa apara o solutie ! Am gasit un sofer care pleca la 22.30 din Cluj.

L-am sunat, ne-am intalnit si cand m-am vazut in fata unui tir cat toate zilele de mare, am facut ochii cat cepele. Mai lucrasem in achizitii si comandasem megatrailere pentru transportul diverselor materii prime la o fabrica de plexiglas dar sa merg eu cu unul nu mi-am imaginat vreodata.

Soferul George a fost simpatic si cu bun simt. A condus foarte prudent, ca la carte si stapanea bine masina desi in acelasi timp era foarte relaxat. Asta se datora multor ani de condus asa ceva. M-a pus sa ma descalt si mi-a zis sa stau pe pat. Mi-a dat si patura si perna si a facut si super cald in cabina. Eu, care ii compatimeam pe saracii soferi de tir care merg bietii de ei in nu stiu ce conditii inumane, mi-am schimbat rapid parerea. Am fost in total 3 persoane in tir. Eu si inca 2 tipi. Fix ca la dus. 🙂

Tirul era aproape nou, Man, totul super curat, lingeai miere si confort sporit. Are 2 paturi si un loc in fata langa sofer. Ce mai ! Fix ce-mi trebuia mie ca sa fiu si eu macar un pic odihnita pentru examenul de a doua zi.

Ii multumesc soferului ca mi-a creat toate conditiile pentru o calatorie placuta. M-am simtit o rasfatata. Pot sa va spun ca patul din tir a fost foarte comod asa ca am dormit cam tot drumul (7 ore).   Mi-a placut maxim ! Am platit 50 de lei, fata de tren care ar fi fost dublu si ca timp si ca bani.

De acum, cand voi avea de calatorit noaptea, o sa ma rog sa gasesc un tir cu pat de dormit. 🙂

In concluzie, a inceput chiar sa-mi placa experienta asta si abia astept sa mai calatoresc in sistemul asta. Elementul de nou si inedit imi place foarte mult. Nici nu stii cati oameni interesanti poti cunoaste in felul asta si iti poti face prieteni.Si sunt mereu altii, asa ca vezi mereu chipuri noi.

Super tare cu Bla Bla Car !