Cum a fost la Gala Super Blog 2014 – editia de iarna

Se termina si 2014 si de data asta s-a terminat si Super Blog 2014….cu o mare gala, care, ca si anul trecut s-a desfasurat in statiunea Straja la Vila Alpin. In 2013 nu am reusit sa ajung insa anul asta mi-am luat revansa si tare bine mi-a parut.

Acum mi-am dat seama de ce nu am reusit sa fiu finalista nici la editia aceasta. Pentru ca tinta mea a fost sa merg la Straja nu sa fiu finalista. Probabil de asta mi s-a si stricat calculatorul, ca sa « ma ajute » in acest sens. Asa ca dorinta mi s-a implinit. O sa am grija ce obiectiv imi stabilesc pentru editia de primavara de anul viitor. Este prima editie la care a trebui sa abandonez competitia din motive tehnice. Si am pierdut si titlul de regina neincoronata a competitiei. 🙂 Dar zau ca nu-mi pare rau.

Am avut 2 masinute simpatice de la sponsorul Autonom, care au fost conduse de supersoferita Iulia si supersoferul Andrei. Eu am mers in masina Iuliei, alaturi de alti 2 bloggeri si un sponsor, pe a carei valiza scria Super Light. Totul a fost cu super !

La ducere, prima oprire a fost invariabil la Dedulesti pentru degustarea micilor la care Emil se tot gandea de cel putin o saptamana. Acolo a fost testul final. Nu am putut sa pun gura pe nici un mic. Deci e clar ca nu mai pot consuma carne de porc de acum incolo. Si nici macar nu mi-a fost pofta, in conditiile in care nu servisem micul dejun. Argila de asta primavara a dat delete carnii de porc din meniul meu.

Am avut o vreme absolut SUPERba cum nici nu visam.

La trecerea prin Targu Jiu, ne-a izbit din plin flacara violet. Si nu, nu era Andreea Vraja (care se imbraca mereu in mov :)) ci parca totul era violet : indicatoarele, oameni imbracati in violet, acoperisurile.

violet da?

Iar daca nu era culoarea volet atunci era cuvantul SUCCES : supermarketuri, betoniera, pancarde, camioane pe care scria succes si care ne-au insotit o buna bucata de vreme pe drum. A fost tare nostim. La nu moment dat nu vedeam decat violet si succes. Cred ca ne molipsisem 🙂

Dupa Gala de Premiere, a inceput mult asteptata petrecere. Asta dupa ce am degustat si am tot degustat specialitatile aduse de Delaco.

Si am tot mancat la branza pana am simtit ca mi se face rau. Si ce credeti ca am facut ? Am comandat spaghete Carbonara facute….tot cu branza Delaco.

Apoi a inceput dansul care a tinut….pana la ora la care fiecare dintre noi « a cazut la datorie ». Bina ca eram in bocanci pentru ca alfel cred ca rupeam pantofii. De mult nu am mai dansat atata, aproape toata noaptea insa cu pauze caci se pare ca imi cam pierdusem antrenamentul 🙂

Daniel Botea si Mircea Socol ne-au « umilit » pe toti. Au dansat non stop, parca erau bagati in priza.

Iar de tort ce sa mai zic ? Bestial ! Nu am mancat decat 2 felii. Dar as mai fi mancat pentru ca dupa atata topaiala, se impunea sa-mi refac fortele. 🙂

Si pentru ca toate lucrurile frumoase dureaza putin, nici bine nu ne-am dezmeticit caci a doau zi a trebuit sa plecam spre Bucuresti. Pe mine ma astepta direct serviciul la care am intarziat (ca si la intoarcerea de la Hunedoara, dar a meritat zau !). Si cum vremea superba de afara nu ne lasa sa plecam asa pur si simplu, mai intai ma facut o mica plimbarica. Ardeam de nerabdare sa « explorez zona » bineanteles e de la sine inteles ca nu mi-a ajuns. As mai fi stat sa prind un pic de bronz de partie, sa-mi umplu plamanii cu aerul proaspat si tare de munte si sa stochez pe retina cat mai multe imagini.

Nu am sa uit pozele cu Renul pe care l-am si botezat. Caciula Danielei se numeste acum Iancu. Cred ca e singura caciula care ma « prinde » si pe mine si de atunci mi-a ramas mintea la ea.

Dupa pozele cu renul si tavaleala prin zapada la care visasem inca din Bucuresti, am vizitat tunelul care duce catre Schitul de la Straja. Acel tunel are o energie aparte. Cu o seara inainte de plecare am vazut « absolut intamplator » un documentar despre statiunea Straja si despre tot ce se poate face pe acolo. Cand am vazut tunelul si am auzit de procesiunea drumul crucii, mi-am pus instantaneu dorinta de a-l vizita si din nou dorinta mi s-a implinit.

Tunelul acela are o anumita energie si iti da o stare aparte. E de vazut si de experimentat. Din pacate, fiind presati de timp, nu am avut ragazul necesar vizitarii schitului. Dar am senzatia ca ma voi intoarce sa-l vizitez.

Cert este ca toate pozele facute acolo au iesit bine, fie ca au fost facute cu aparate profi, fie cu un simplu telefon.

Pe drumul de intoarcere, am zarit si o turma de oi. Cred ca erau ale lui Andrei Ciobanu 🙂

La un moment dat a trebuit sa ne oprim si am avut un mic ragaz sa vizitez putin Manastirea Lainici, pe care o pusesem de asemenea pe lista de obiective must see, pe drumul de dus.

In Targu Jiu i-am debarcat pe Daniel si Daniela Bojinca asa ca am profitat si am vizitat repede si obiectivele reprezentative ale orasului : Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii.

In parcul Constantin Brancusi (acolo unde se afla Masa Tacerii si Poarta Sarutului) mi-a atras atentia un turn colorat, despre care am aflat de la Daniela ca are o istorie interesanta. Pun pariu ca nu-l vad prea multi atunci cand trec pe acolo pentru ca este ascuns de niste copaci. Desi am mai vizitat acest parc acum cativa ani, abia acum am zarit acest turn.

Apoi am mai vizitat ceva, pe inserat ; Muzeul Trovantilor de la Costesti. Pietrele alea cu forme ciudate care cresc. Iarasi un alt loc deosebit, pe care imi doream sa-l vad de multa vreme. Pacat ca nu am avut mai mult timp pentru aprofundare. Dar a fost bine si asa.

Am dantuit cat m-au tinut picioarele, am vizitat locuri noi, am vazut zapada si m-am tavalit in ea, am facut poze frumoase, am avut cea mai perfecta vreme si m-am simtit bine in compania unor oameni misto, pe care incep sa ii indragesc din ce in ce mai mult.

De mult nu m-am mai distrat atat de bine, tare multe nevoie aveam sa dansez si sa audiez un playlist cu melodii una si una. La un moment dat, am avut senzatia ca suntem la nunta, botez si alte cumetrii, toate in acelasi timp caci a fost muzica buna pentru toate gusturile.

Pe scurt, m-am distrat super bine cu super bloggerii!

Mi-a placut maxim si mi-am atins TOATE obiectivele legate de aceasta minunata excursie. Ba am mai primit si bonus asa ca sunt super recunoascatoare pentru ce mi s-a intamplat.

Ce sa zic, amintiri frumoase care mi s-au impregnat pe retina si in suflet iar de cate ori revad pozele de la Straja ma cuprinde din nou aceasta stare frumoasa si parca retraiesc acele clipe. Imi face tare bine !

Multumesc Autonom pentru simpatica masinuta, Iuliei pentru ca ne-a dus si ne-a adus in siguranta, gazdelor de la Vila Alpin si bineanteles organizatorilor.

Nu stiu de voi restul, insa mie mi-ar placea sa repetam experienta si sa ne vedem cu totii ceva mai des in 2015. Poate organizam si un Revelion al bloggerilor, cum sugera Alinutza.