Cum a fost la Crosul IOR 51

Asa cum va spuneam aici, sambata am participat la Crosul IOR 51. Dupa cum v-am mai povestit, este parcul in care eu am copilarit si de care ma leaga multe amintiri. Iar de cativa ani a devenit cred ca cel mai activ si efervescent parc. Este plin de evenimente cultural sportive organizate super misto de cei de la Casa Artelor. E chiar un loc in care nu vii doar sa te plimbi, ci ai parte de entertaining ca la carte.

Asa ca de cate ori imi permite timpul, merg sa particip la activitatile care se intampla aici. Asa ca nu puteam sa ratez tocmai crosul care celebreaza 51 de ani de la infiintarea parcului IOR. Mai ales ca vazusem anuntul din timp asa ca am avut si timp sa ma si antrenez nitel. Crosul asta m-a motivat sa las lenea la o parte si ma misc. Dupa Sky Run am invatat ca poti face heirupisme fara antrenament, daca ai un mental beton si daca esti prieten cu corpul tau, insa e mai intelept sa te antrenezi inainte, oricat de putin.

Antrenamentul meu de saptamana trecuta a aratat cam asa :

Luni 2.05.2016 – am iesit la jogging in parc pentru prima data dupa masa de Paste 🙂 Am simtit ca imi iese sufletul din piept asa ca dupa primele 10 minute am facut pauza. Si am tot facut pauze dar nu m-am lasat si am facut miscare timp de o ora. Se pare ca ultimii 2 ani de meditatii m-au ajutat, caci a fost usor sa-mi mentin un ritm constant de respiratie.

Marti 3.05.2016 – am avut o febra musculara teribila, a si plouat afara asa ca nu m-am antrenat, preferand sa dau corpului ragaz sa se adapteze la miscare constanta si o pauza binemeritata.

Miercuri 4.05.2016 – am reluat exercitiile de qi gong in casa si mi-au facut tare bine.

Joi 4.05.2016 – am mers cu Luciana in parc sa mai alerg nitel. Ea a mers in pas domol caci in ziua aia donase sange.

Vineri 5.05.2016 – am facut din nou qi gong caci iarasi aveam o usoara febra musculara si nu am vrut sa ma fortez aiurea ca trebuia sa fiu fresh pentru sambata.

Cand a venit marea zi, m-am trezit pe la ora 9.00 (deci regulamentar 🙂 ), am facut exercitiile de qi gong, am mancat apoi am plecat catre parc impreuna cu Luciana. Vremea era perfecta, fix asa cum planificasem iar eu ma simteam intr-o forma de zile mari.

Trebuie sa remarc organizarea foarte buna a crosului IOR. La inscriere, toata lumea era organizata, stia ce sa faca, a mers foarte repede totul, am gasit si un cort unde sa ne lasam lucrurile in siguranta, altul de unde ne-am « adapat » cu apa.

Cosmin Cernat a fost un amfitrion pe cinste. Pe traseu existau oameni care te indrumau si voluntari care se ocupau cu mentinerea moralului alergatorilor.

 

Traseul nu a fost deloc usor, asa cum ma asteptam eu. A avut diferente de nivel, portiuni de urcare si coborare, astfel ca te solicita nu gluma. S-a simtit lipsa mea de antrenament caci cele 2 zile de alergat nu au fost mare lucru. Ca de obicei, a fost o batalie cu limitele mele fizice si cu mintea care spunea nu mai mai pot nu mai pot, dar eu am trecut de bariera asta si mi-am spus ca pot. Venisem hotarata sa prind un loc pe podium ca sa primesc un bilet la Art Safari si un pom pe care sa-l plantez in parc. Pe parcursul celor 2 km am avut momente in care am lasat-o mai moale ca simteam ca nu mai pot, vedeam in jurul meu oameni care abandonasera, dar i-am depasit cu gratie si am reusit sa termin cursa.

Nu am reusit sa fiu pe podium dar nu am abandonat. Am reusit sa-mi mentin un ritm al respiratiei relativ constant  si asta a fost un castig pentru mine. Dupa ce am tras de mine si am trecut linia de sosire, m-am oprit direct la cortul cu apa.

A doua zi culmea este ca nu am avut nici un fel de febra musculara asa ca iar am iesit cu Luciana in parc si am jucat ping pong. Surprinzator!

M-am bucurat ca am avut aceasta experienta, ca am avut o vreme perfecta, ca am reusit sa scot din casa inca 2 persoane si sa le motivez sa se apuce de alergat regulat. Si cand alergi in gasca inconjurat de multi oameni e o atmosfera foarte misto.

Am vazut acolo la cros oameni de toate varstele : de la pici pentru care tricoul de concurs era mai mare decat ei, pana la pensionari care s-au miscat si ei. Foarte misto ca acest eveniment era destinat tururor categoriilor de varsta, asa cum a spus si primarul, prezent la fata locului.

Super treaba !

Trebuie sa ii laud pe cei de la Casa Artelor. Fac o treaba de nota 20 iar rezultatele pozitive ale muncii lor sunt cat se poate de vizibile. Sunt bine organizati, prompti in raspunsuri (pe Facebook raspund in doar cateva momente la mesaje si comentarii) sunt plini de entuziasm si de creativitate. Se vede ca Alice Barb stie sa-i « pastoreasca » cum se cuvine. Dupa parerea mea, chiar sunt un exemplu. Sincer, mi-ar placea sa existe si la mine in parcurile din sectorul 4 (in special Tineretului si Carol) asemenea echipa entuziasta care sa organizeze activitati menite sa scoata oamenii din casa si sa ii distreze.

 

Sursa imagini : fotografii personale si https://www.facebook.com/IOR51