February 17th, 2019

Cum a fost la Sky Run 2016 – episodul 1

Acum ca mi-am revenit in simtiri dupa nebunia numita Sky Run 2016 si am lasat un pic impresiile sa se decanteze, sa va povestesc cum a fost.

In primul rand, aceasta competitie sportive a avut atat de multe implicatii, atat pentru mine cat si pentru toti cei implicati incat…cateodata cand ma gandesc parca nici cu mintea nu pot cuprinde.

Certificat Sky Run 2016

Pentru mine Sky Run 2016 a fost un maaare test si de fapt au fost 2 batalii pe care a trebuit sa le dau.

Am avut multe lectii de viata de invatat si am sa incerc sa sintetizez in cuvinte cat mai simple ce am trait pe data de 23.01.2016.

In primul rand, vreau sa ii felicit pe organizatori si pe sponsori pentru felul in care au gestionat intregul eveniment. Organizarea a fost impecabila. Totul a mers brici si se vedea ca a fost gandit cu cap pana in cele mai mici detalii.

Asa cum va povesteam aici, pentru mine a fost prima participare la o astfel de intrecere sportiva. E prima data cand fac asa ceva. E prima data cand fac asa ceva NEANTRENATA…………….APROAPE DELOC!

Singurul meu antrenament au fost cele 21 de etaje urcate la bloc miercuri (deci cu 3 zile inainte de competitia propriu-zisa), care ce sa vezi nu semanau deloc cu cele de la Sky Tower. Iar pe primele 7 le-am urcat imbracata cum venisem din oras, cu cizme joase (macar erau fara toc :)) si cu cojocul pe mine. Dupa asta, am horat sa imi dau jos cojocul si am ramas in rochie cu cizme. In aceasta costumatie am urcat restul de 14 etaje, la ora 20.00. Si cam asta a fost tot antrenamentul.

Materialele de informare ale organizatorilor le-a « consultat » mama mai mult si mi-a facut un scurt rezumat din care am retinut doar ca am voie sa ma tin de balustradele de la scari.

Cam atat stiam eu. Ratasem antrenamentele oficiale asa ca habar nu aveam cum sunt scarile de acolo. In ziua competitiei am aflat si eu. 🙂

Am zis totusi sa nu fiu total pe dinafara asa ca am apelat la nistea oameni de top care mi-au dat niste « sfaturi pretioase ». Multumesc Sorin Chineata si Andrei Rosu !

Ziua de joi a fost pentru mine horror. Jumatate de zi mi-a fost rau de nu mai stiam de mine, am zacut in pat si am zis ca mor. Asa ca bye bye antrenament !

Vineri, am inceput sa ma simt mai bine dar am ramas in pat caci inca eram slabita dupa precedenta zi. Iar apoi, mi-am impus sa ma pun singura pe picioare caci aveam niste drumuri de facut si sambata urma marea intrecere. Asa ca mi-am dat 2 suturi in fund si m-am pus pe directie. Am fost sa imi cumpar colanti de alergat si un bidon de bautura pentru sportivi. NU ENERGIZANT ! NEVER EVER !

12642709_1005461806193101_243494956858162023_n

Cei 2 antrenori

Asa ca singura mea sansa era sa fiu cu mentalul sus si sa compensez cu alimentatia, sa ingras putin porcul in ajun. Ceea ce am si facut. Si se pare ca combinatia pe care am ales-o a fost castigatoare. Am mancat efectiv ce am simtit ca vrea corpul. L-am lasat sa ma ghideze.

Sambata am ajuns la fata locului devreme, am ascultat cu mare atentie sfaturile lui Gabriel Solomon, ca daca tot nu citisem mailurile macar in ceasul al 12-lea sa mai prind ce pot.

Apoi am bagat antrenamet de cardio extrem. La vreo 0 grade cate erau in garajul de la -4. Asta in conditiile in care eu eram cum eram cu fizicul, neantrenata si doar o singura data in viata mai facusem cardio prin 2014, la un atrenament kangoo jumps.

Eram doar in colanti lungi si bluza cu maneca scurta, echipamentul de concurs. Si la un moment data m simtit ca imi plesneste inima dar stiam ca acest antrenament este spre binele meu si are un scop. Asa ca m-am oprit cateva secunde dupa care am continuat ca muream de frig altfel.

Nu stiu cat a durat antrenamentul ala, dar pentru mine a fost hardcore de-a dreptul. Si dupa ce s-a terminat, am simtit ca ma preling si mai mai sa lesin. Cu greu am ajuns pana la cortul  Mai mult verde si am baut o bautura cu nu stiu ce substante in ea. Apoi mi s-a facut super frig. Am simtit ca inlemnesc. Sustinatorii mei ma priveau lung, ca la teatru si nici habar nu aveau ce mi se intampla. Asteptau frumos ca eu sa vin la ei. Nici o secunda nu le-a trecut prin cap sa-si mute fizicu si sa-mi dea o mana de ajutor ca doar de aia se presupune ca venisera. Au admirat pasivi spectacolul.

Si acele minute pentru mine au fost groaznice. Caci nimeni din jurul meu nu s-a prins ce e cu mine si nici eu nu puteam sa cer ajutor pentru ca fizicul intra in colaps si atunci cand lesini (pentru cine nu a mai experimentat senzatia) aproape ca nu mai poti nici sa vorbesti. In nici un caz sa mai gesticulezi sau sa strigi cat sa acoperi o mare harmalaie.

Sustinatorii mei nu am inteles asta si chiar si in ziua de azi considera ca eu am fost the bad guy in poveste. Asta dupa ce le-am tras un perdaf pe cinste si ei nu gasit altceva mai bun de facut decat sa urle si ei la mine. Cand in final au inceput sa mai rationeze, s-au gandit sa ma « mane » pana la parter, de unde incepea competitia.

Apoi s-au straduit din rasputeri sa ma convinga ca eu nu am ce cauta in acea competitie si ca nu pot. Aproape ca reusisera sa ma puna la pamant si psihic caci fizicul deja se dusese in jos.

Le multumesc pentru aceasta portie de balacareala caci furia pe care am simtit-o in acele momente m-a ajutat sa ma remontez mai repede. Am avut un scurt moment in care era cat pe aici sa zic ca abandonez competitia dar mi-a fost rusine de ceilalti concurenti si m-am hotarat ca POT sa ma ridic peste toate si sa inving.

Aceste mici « picanterii de culise » nu ar fi trebuit poate sa vi le povestesc pentru ca tin de viata mea personala insa am ales sa o fac in ideea ca poate ati trait povesti asemanatoare si fiecare poate invata din schimbul de experienta.

Asa ca atunci am inteles ca mai aveam cam o ora si jumatate ca sa ma pun pe picioare ca sa fiu buna de alergat pe scari in sus.

 

continuare in episodul 2……………….:)

madalina

Blogger, Vlogger, Youtuber, Instagrammer,TourGuide

Provocarea carti citite in 2016

Evenimentele lunii februarie

2 Comments

  1. 26/01/2016

    Pai vezi ce patesti daca pleci la drum nepregatita? Eu cand m-am hotarat sa alerg la un cros in Bucuresti care era in Mai, m-am apucat de antrenamente din Februarie 🙂 Nu mai alergasem din clasa a VIII-a, cand dadeam probele la rezistenta si am zis ca nu da bine sa lesin pe-acolo 🙂 Am terminat in primii 50, dar partea frumoasa e ca de-atunci am inceput sa alerg in mod regulat.

    Reply
    • madalina
      27/01/2016

      Rabdare stimabile ca nu ai citit si restul povestii ca sa intelegi care a fost spilul! 🙂

      Reply

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow on Feedly