September 16th, 2019

Cum a fost la Sky Run 2016 – episodul 2

Ala a fost practic cel mai greu moment al meu de la Sky Run 2016. Prima provocare a zilei. Nu era in plan sa se intample asa. Ar fi trebuit sa ma confrunt doar cu urcatul pe scari neantrenata. Si mi-ar fi fost de ajuns. Dar cum Dumnezeu cica nu iti da niciodata mai mult decat poti duce……tot El te ridica de jos.

M-am asezat pe ceva si acolo instant, in acea clipa am intrat intr-o stare de meditatie in ciuda agitatiei din jur, a vanzolelii oamenilor, a usilor deschise si inchise, a curentului, a discutiilor din jurul meu. Ma apucase o tuse ingrozitoare care parea ca nu se mai opreste. Si a trebuit sa fac ceva atunci ca sa opresc si tusea si sa-mi incetinesc bataile inimii. Asa ca am facut niste Reiki. Am pus o palma pe chakra gatului si alta pe inima si le-am « comandat » sa se potoleasca si sa revina la parametri optimi. Si m-am gandit ca daca calugarii tibetani isi pot incetini ritmul cardiac o sa pot si eu. Nu avea importanta ca habar nu aveam cum fac si ca aia se antreneaza ani de zile pentru asa ceva. Eu a trebuit sa o fac ad-hoc pt ca altfel nu ma puteam ridica in picioare nici macar ca sa merg pana la toaleta.

Si cum necum, nu ma intrebati, a mers.

Stiam ca daca vreau sa termin cursa in conditii optime (nu ca o carpa la final) trebuia sa intru intr-o stare mentala de winner, sa merg in ritmul meu, ca de alergat pe scari nici nu ma gandeam, sa imi pastrez o respiratie constanta si sa ma tin la nevoie de balustrade.

Cand am ajuns la start m-a apucat panica. Atunci am realizat ca eu chiar eram acolo si ca trebuia sa apas butonul engage. Nu a fost buna panica caci mi-a accelerat ritmul cardiac cam degeaba. Dar…ma rog, emotii firesti.

Cursa nu a fost deloc asa cum ma asteptam eu. Se spune ca dupa 20 de etaje ai un prag pe care trebuie sa-l depasesti. Aiurea ! La mine au fost mai multe praguri. 🙂 Sunt mai cu mot ! Am avut si eu 2 Golgote de urcat in ziua aia ! 🙂

Primul prag a fost undeva pana in etajul 7. Si am zis Oups asta nu era in plan! Ca papuci fac? Si tot corpul mi-a dat solutia caci l-am ascultat. Nu e ca si cum aveam de ales oricum. 🙂

M-am oprit putin, mi-am reglat respiratia, mi-am incetinit bataile inimii si m-am autopropulsat din nou in joc. Am inceput sa ma tin de balustrada. Si tot asa cam din 7 in 7 etaje. Oprit putin, respirat, potolit inima, engage. Si repeta cu voce tare mantra “hai ca poti”.

Ventilatia din cladire a ajutat enorm, precum si voluntarii plasati din 2 in 2 etaje. Au fost mana cereasca pentru psihic.  Au fost foarte draguti, simpatici si si-au facut treaba de suporteri si motivatori foarte bine. O fata chiar a vrut sa ma insoteasca si sa urce cu mine. Dar i-am spus ca e drumul meu si ca trebuiesa-l fac singura.

12615481_1005736402832308_3350534841641310842_o

I fucking dit it!

Cand am ajuns la etajul 33 nu mai realizam ce mi se intampla si cand mi-au spus bravo ai reusit mai ai doar 10 metri mi s-a parut ca plutesc si ca e vis. Cand mi-au agatat medalia de finisher la gat nici nu m-am putut bucura.

Abia la sfarsit, dupa ce m-am mai linistit am realizat ca realmente reusisem si am inceput sa realizez cam cum se simt campionii. Misto senzatie ! Cam da dependenta ! In primele secunde dupa finish eu nu m-am putut bucura. Nu visam decat la un pahar cu apa si la o bombonica raw wegan. Nici nu vedeam altceva in fata ochilor.

12640239_1005736459498969_8427162986661006503_o

Imi venea sa-mi torn pe gat toata tava cu mere, pregatita de organizatori. Am mancat doar un singur mar in final. 🙂

Bomboanele de la Raw Fit Vegan au fost dementiale. Ele m-au repus pe picioare. Au fost perfect echilibrate ca si gust.

Apoi am inceput sa ma relaxez si sa fac poze de bucurie.

Iar privelistea de acolo de sus facea toti banii, soarele care parca imi zambea, ma invaluia cu razele lui. Parca stateam la plaja 🙂 Maxima senzatia !

Insa e un lucru curios pe care nu mi-l explic. Pe parcursul provocarii, nu am transpirat nici macar o picatura. Nada de nada !

Si dupa ce corpul mi s-a relaxat si linistit m-a apucat iar tusea (de care uitasem cu desavarsire pe scari) si a inceput sa-mi curga nasul ca la robinet si sa stranut. Si nu m-am oprit din chestia asta decat luni. Si abia luni am simtit o usoara febra musculara culmea ! la brate nu la picioare. Hmmm !

Nu-s eu vreo mare sportiva si nu sunt in masura sa dau sfaturi nimanui ca nu am facut cine stie ce isprava dar sunt niste lucruri pe care le-am bagat la cap, invatandu-le pe pielea mea.

Concluzii

  1. Nu e bine sa te duci la o astfel de provocare neantrenat si fara temele facute. Adica e mai bine sa citesti cu mare atentie TOATE informatiile organizatorilor si pe cat posbil sa te antrenezi smart.
  2. Mare atentie la psihic ! Este cel mai important din ecuatie. Daca nu e suficient de antrenat, te poate pune la pamant. Si scopul ar fi sa te sustina. Daca e bine antrenat poate sustine si fizicul caci americanii nu-s prosti cand spun Mind over body ! Chiar functioneaza !
  3. Ai grija ce sustinatori iei dupa tine. Asigura-te ca ai in jurul tau persoane care inteleg ce faci, de ce o faci si care inteleg sa te sustina nu sa-ti dea in cap (e si asta un challenge in sine, dar nu e usor de dus, decat daca iti plac provocarile mai hardcore :)).
  4. Echipamentul este important. Nu va uitati rujurile acasa fetelor ! 🙂 Glumesc ! Dar o diva e bine sa ramana diva chiar si transpirata fiind. 🙂 E bine sa faceti antreanment si cu echipamentul pe care il veti purta in ziua competitiei.
  5. Nu sariti peste antrenamentele oficiale si mergeti sa va familiarizati cu locatia inainte de ziua Z.
  6. Mare grija la alimentatia si la regimul de viata de dinainte de competitie. Alimentatie usoara si sanatoasa, de preferat totul natural (asta se poate face fara costuri exorbitante) si odihna sanatoasa.
  7. Mare atentie la cine plecati urechea pentru sfaturi. Asigurati-va ca asa-zisii oameni de bine chiar stiu ce vorbesc si au mai facut asta. Daca vreti sa ajungeti in top intrebati oameni de top. E un principiu simplu care se aplica la orice faci in viata in general.

Una peste alta, recordul meu a fost de 12.18 minute ceea ce nu e rau pentru o musca neantrenata si cam paralela cu tot ce se intampla in jurul ei. 🙂

Dar uite ca se poate !

Photo credits : Radu-Cristi

madalina

Blogger, Vlogger, Youtuber, Instagrammer,TourGuide

Anul asta alerg si eu pe trepte in sus la Sky Run 2016

Cum a fost la Raw Generation Expo

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow on Feedly