August 5th, 2020

Beatificare Vladimir Ghika 31.08.2013

Nu am avut pana acum curajul sa abordez pe blog subiecte grele si controversate – gen politica si religie si imi cam propusesem sa ma tin departe de ele cel putin o vreme.
Insa s-a intamplat un eveniment care nu poate fi ignorat si despre care ar fi trebuit sa se vorbeasca mult mai mult.

La sosire
Cand am auzit in mass media ca Vaticanul a decis beatificarea lui Vladimir Ghika mi-am spus uite cata consideratie pentru un roman! Frumos din partea lor!
Marturisesc ca nu aveam decat niste cunostinte vagi despre aceasta mare personalitate. Nu voi vorbi despre cine a fost si ce a facut acest om remarcabil pentru ca sunt informatii care se pot gasi rapid si pentru ca nici eu nu am competentele si cunostintele necesare.
Insa, pe scurt, am inteles ca a fost primul preot care a slujit atat in rit ortodox cat si in cel catolic. Amuzandu-ma l-am numit in mintea mea “popa 2 in 1”. Lasand gluma la o parte (desi chiar daca vorbesc despre chestiuni religioase nu imi pierd umorul si cred ca nu e cazul sa devin prea solemna!) nu e putin lucru sa faci asta si sa realizezi ce a realizat acest om in cursul vietii sale.
Vladimir Ghika face parte dintr-o pleiada de oameni valorosi care au preferat sa moara in inchisorile comuniste decat sa se lepede de credintele lor si de lucrurile pentru care au luptat in viata.
Am auzit si pareri ale detractorilor sai care il considera o personalitate controversata insa, personal, consider ca este un model pozitiv, demn de urmat.
Ultima zi a lunii august a fost o zi frumoasa, insa fiind duminica am lenevit mai mult in pat si nu am ajuns la Romexpo decat in jurul orei 12. Ceremonia fusese programata pentru ora 11.00.
Ceva m-a manat sa merg la acest eveniment, chiar daca aveam alte treburi de facut si nici nu gasisem “musterii” care sa ma insoteasca. (Mentionez ca sunt ortodoxa insa cred intr-o religie universala.)
Ma gandeam ca o sa fie buluc de lume la locul cu pricina si ca nu o sa ai loc sa arunci un pai. La intrare, te intampinau voluntarii care imparteau sticle de apa si brosuri.
Preotii imparteau binecuvantari
Asa ca la capitolul organizare, bila alba din prima pentru felul cum au gandit cei care s-au ocupat de acest aspect. Intr-adevar inauntru era multa lume si era putin cam cald insa o mare diferenta fata de ce se intampla la ortodocsi. Erau scaune multe, oamenii stateau organizat, nu se imbulzeau unii peste altii ci ocupasera cu inteligenta fiecare coltisor astfel incat sa le fie si lor bine insa sa nu-I deranjeze nici pe cei din jurul lor. Era loc pentru toata lumea intr-un mod civilizat. Am urcat la un nivel mai sus si am gasit un loc foarte bun, pe scari (care erau acoperite cu un material moale anticipand probabil numarul mare de oameni care le vor folosi) care imi permitea sa stau atat intr-o zona mai “aerisita” cat si sa fac poze avand un unghi destul de bun.
Am prins ultima parte a slujbei, timp in care am profitat si am citit pe net despre Vladimir Ghika, am facut poze si m-am uitat la oamenii din jurul meu.
Erau oameni de toate varstele si de toate conditiile, imbracati frumos si ingrijit, voluntari, oficiali si multi straini, veniti din toate colturile lumii. Din presa am aflat ca fusesera circa 2000 de participanti.
Toata atmosfera iti inspira respect, consideratie si mai ales constiinta ca te aflai intr-un loc in care se scrie istorie. Pe mine m-a impresionat desi nu era prima data cand asistam la o slujba catolica.
Mi-a placut discursul final de multumire, in care au fost amintiti tot cei care au facut posibil acest lucru (preotii care au depus dosarul de propunere a lui Vladimir Ghika in urma cu 10 ani, cei 2 fost presedinti ai Romaniei (nici o vorba despre actualul), alte personalitati, voluntari etc). Nimeni nu a fost uitat.
Era acolo in acel spatiu o energie buna si mi-am amintit de vizita Papei Ioan Paul al II-lea la care m-am dus si eu printre multele mii de oameni si am reusit sa il vad de la o mare distanta.
La iesirea din Romexpo, exista si un stand cu suveniruri, in principal carti despre viata si activitatea lui Vladimir Ghika, matanii etc. Insa surpriza ; oamenii nu s-au napustit afara, nu s-au calcat pe picioare, nu s-au imbrancit, nu s-au inghiontit unii pe altii ci au fost civilizati. Asa ca marea de oameni s-a revarsat pasnic pe usile complexului.
Insa din pacate, pe unii i-a tinut evlavia si energia pozitiva cu care se incarcasera doar pana la Televiziune, unde au inceput sa se inghionteasca si sa-si adreseze vorbe deloc frumoase in autobuz.
La iesire
Seara, am fost in fata televizorului, curioasa sa vad cum prezinta televiziunile acest eveniment unic. Si au inceput cu regale Cioaba. Asta a fost prima stire. No comment!
Una peste alta, eu cred ca ridicarea lui Vladimir Ghika la rangul de sfant (chiar daca va fi de acum incolo un sfant catolic) este un semnal important pentru Romania si un gest de inalta consideratie. Insa constat cu tristete ca marii oameni ai natiei ajung sa fie apreciati de altii si sa li se acorde locul cuvenit la ei nu la noi.

 

madalina

Blogger, Vlogger, Youtuber, Instagrammer,TourGuide

Seminar Conectare la Emotii

Body Mind Spirit editia din martie 2013

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow on Feedly