Regrete rescrise

Aseara, in timp ce ma spalam pe dinti si ma uitam in oglinda, m-au cam napadit regretele. Nu stiu ce m-a apucat, nu mi se intampla foarte des. In general nu am regrete in viata insa, ca tot omul am avut momente in care am dat cu bata-n balta, m-am comportat aiurea sau mi-au iesit pe gura multe prostii si cuvinte cu care am ranit multi oameni. Evident, cel mai rau imi pare de cei din familie dar bineanteles si de restul.  Cred ca, daca ar fi sa fac o lista cu cei carora ar trebui sa le cer iertare, ar fi destul de lunga. Pe unii chiar am vrut sa-i « altoiesc verbal » si mi-a iesit de minune.

Uneori o faceam crezand ca asa e mai bine. Cateodata oamenii mai au nevoie si de cate un dus rece ca sa se trezeasca la realitate.

Insa pe vremea aia, conceptul ca oamenii nu vor retine ce le-ai spus dar nu vor uita niciodata cum i-ai facut sa se simta, imi era complet strain. Nici prin cap nu imi trecea cat de puternice erau cuvintele mele si ce impact aveau. Si nici ca ma gandeam la cum se simt ceilalti cand le aud.

Asa ca, de multe ori, stiti vorba aia, vorbea gura fara mine.

Sunt bloggerita si ma joc cu cuvintele. Atunci cand scriu un articol e simplu sa pun pe blog cuvinte. Pentru ca, daca nu-mi plac, pot oricand sa sterg din tastatura si sa rescriu sau sa reformulez o propozitie pana mi se pare ca exprima ceea ce vreau sa transmit. Insa in viata reala, odata ce ai slobozit cuvintele pe gura, nu le mai poti lua inapoi, iar efectele pot dura uneori si o viata.

Nu prea mai scriu cu pixul pe hartie dar uneori mi-ar placea sa am un pix cu care sa sterg ce am scris sau ce am spus cuiva intr-o anume situatie intocmai asa cum stergeam la scoala cu guma de sters de pe caiet. Deh, « pe vremea mea », la scoala nu erau pixuri din’astea smechere cum e pixul Frixion, care apropos, anul asta implineste 10 ani si este adus in Romania de firma Dacris. E un roller pe care ti-e mai mare dragul sa-l folosesti. Dar, ar merge si o bagheta magica. 🙂 Cred ca ar fi la fel de eficienta !

Daca ar fi sa leg un moment din viata pe care mi l-as dori rescris, ar fi ziua in care am primit flori de la iubitul meu, asa, fara vreun motiv anume. El a avut cele mai bune intentii si mergand de mana pe strada, s-a oprit in fata unei florarese si mi-a cumparat un buchet de flori. Nu era ziua mea, nici aniversarea noastra si nici vreo alta ocazie speciala. Pur si simplu a fost un gest spontan si frumos. Insa eu, in loc sa-l apreciez ca atare si sa ma bucur ca se intampla (desi era prima data cand facea asta), in virtutea conditionarii sociale din societatea romaneasca conform careia era un gest suspect, i-am spus asa : « Hai ca nu-ti sta in fire sa-mi iei flori fara motiv. Ai facut tu ceva ! ». Tare as fi vrut sa nu spun asta. Pentru ca a fost prima si ultima data cand mi-a luat flori fara motiv. Desi mi-am cerut eu scuze si i-am explicat in repetate randuri ca am fost mai mult decat neinspirata cand i-am spus acele vorbe, el nu a mai repetat gestul si cred ca nici pana in ziua de azi nu m-a iertat pentru ca am fost mitocanca si i-am taiat aripile.

Tare mi-ar placea sa sterg acele cuvinte si sa nu le fi spus.

Asta a fost ! Sa nu faceti ca mine femei ! Mai bine ganditi inainte sa spuneti ceva si mai ales incurajati gesturile frumoase daca vreti sa mai aveti parte de ele si pe viitor. 🙂 Iar pentru voi oameni care imi veti citi aceasta postare, va sugerez sa va abtineti inainte sa scoateti pe gura cuvinte care sa raneasca. Si sunt mai atenta la acest aspect de cativa ani incoace.

Daca ar fi sa fiti niste magicieni si sa puteti sterge, ce moment din viata voastra ati rescrie ?