Ma uitam recent pe lista de carti citite anul asta si pe lista de recenzii de pe blog. Iarasi am ramas in urma asa ca luna asta am sa « va lovesc » cu mai multe recenzii decat am facut tot anul ca sa recuperez si sa ajung la zi.
« Zale » este un volum de poezii, scris de un alt coleg de breasla, blogger ca si mine, Adrian Gainaru. Am primit-o in dar fix anul trecut pe vremea asta, dar abia in 2016 (prin august) i-a venit randul sa fie citita.
Nu am mai citit de foarte mult timp poezie asa ca a fost ceva inedit printre lecturile mele obisnuite. Si nici nu stiu daca am mai facut vreo recenzie de poezie pana acum.
Incepand cu coperta, care are o simbolistica aparte, cu niste elemente puse acolo deloc intamplator ci foarte bine gandite (copacul vietii, muntii de unde isi trage seva neamul asta si autorul poeziilor in special, lumina divina, omul etc), acest volum e un pic altfel.
Clar nu seamana deloc cu poeziile pe care sunt eu obisnuita sa le citesc, cu rima pereche.
Sunt parti din experientele sale personale, de viata, bucati de suflet puse acolo.
Nu sunt niste poezii pe care sa le citesti pe nerasuflate, asa de divertisment. Desi, felul aerisit in care sunt scrise te cam pacaleste si zici ca in cateva ore le dai gata. Nu e chiar asa!
O secventa de la lansarea cartii din 2014 :
Si chiar daca pe unele nu le-am inteles e multa substanta in aceste poezii. Uneori ma intreb daca nu cumva poezia e chiar mult mai profunda decat proza. Desi are mai putine cuvinte parca contine uneori mult mai multe trairi si exprima mai multe stari.
Se vede ca nu am mai citit poezie de multa vreme. Mi-am pierdut acest exercitiu. Si m-am gasit sa il reaiu tocmai cu niste poezii al caror nivel de intelegere nu e la indemana oricui. Dar m-a ajutat postafata scrisa de lectorul universitar dr. Virgil Borcan de la Facultatea de Litere din Brasov, locul de bastina a lui Adrian Gainaru.
In concluzie, va invit sa cititi aceste poezii si va las sa descoperiti singuri sensul din spatele fiecarui cuvant !
Leave a comment