Luciana Corlan mi-a imprumutat aceasta carte si am citit-o destul de repede. Auzisem de ea si imi doream sa o citesc. Mi-a placut foarte mult.
Pentru cine nu stie cine este Malala Yousafzai (acum in varsta de 17 ani), va spun pe scurt ca este o adolescenta pakistaneza care a fost impuscata in cap pentru ca sustinea dreptul fetelor de a merge la scoala si de a invata. Pentru eforturile sale si intreaga campanie pe care a dus-o in ciuda tuturor obstacolelor aparute in calea sa, a fost rasplatita cu premiul Nobel pentru pace in 2014 iar acum exista si o fundatie care ii poarta numele si care militeaza pentru dreptul fetelor la educatie.
Dupa ce povestea sa depaseste granitele Pakistanului, la indemnul unei jurnaliste, incepe sa tina un jurnal, povestind zilnic situatia din regiune, conferintele, aparitiile televizate, precum si activitatea tatalui. Toata aceasta activitate intensa o va aduce insa in centrul atentiei talibanilor. Astfel, in 2012, pe cand avea 15 ani, Malala a fost impuscata de talibani, in autobuzul care o ducea acasa de la scoala. Nefericitul episod al vieții sale o va transforma intr-o adevarata eroina, cunoscuta astazi in intreaga lume drept model al curajului si al perseverentei.
Christina Lamb este o cunoscuta autoare britanica si jurnalist de razboi la Sunday Times, cu multe premii la activ.
Deci cartea este rodul insemnarilor din jurnalul Malalei impreuna cu relatarile jurnalistei britanice.
Malala este o activista curajoasa care in ciuda oricaror oprelisti nu inceteaza sa lupte pentru educatie. Este un adevarat model de educatie, demnitate, curaj si perseverenta intr-o lume in care nu prea mai stim care sunt valorile reale si autentice.
Intreaga sa lupta pentru educatie nu a ramas fara ecou ; a dat peste cap planurile talibanilor si a resuit sa sensibilizeze intreaga comunitate internationala, de la presedinti de tara pana la oameni obisnuiti.
Crescuta intr-o familie in care dragostea pentru educatie i-a fost insuflata inca de mica de catre tatal sau, activist la randul sau si care conducea o scoala, Malala a stiut sa-si pledeze cu convingere cauza si sa nu cedeze in fata intimidarilor, amenintarilor, hartuielilor la care a fost supusa si in ciuda faptului ca a fost impuscata in cap, a suferit numeroase operatii si o lunga perioada de refacere. A supravietuit miraculos, s-a refacut complet si a continuat. Nimic din toate astea nu a oprit-o din misiunea sa.
Cartea sa este o foarte buna radiografie a societatii pakistaneze, a relatiilor politice, aspectelor religioase si a vietii de toate zilele a pakistanezilor. Sunt punctate in carte atat aspecte legate de traiul, obiceiurile, traditiile, credintele pakistanezilor cat si aspecte de tin de politica interna si externa, conflictele cu talibanii, chestiuni religioase etc.
Citind aceasta carte, eu in calitate de occidental cu foarte putine cunostinte despre aceasta tara, majoritatea informatiilor pe care le aveam erau destul de distorsionate de mass media, am avut ocazia sa inteleg mai bine aceasta tara si rolul sau in contextul geopolitic mondial.
Totusi, in carte nu se vorbeste prea mult despre vechiul conflict dintre India si Pakistan pentru provincia Kashmir ci sunt radiografiate mai mult relatiile cu americanii, britanicii si sauditii.
Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva la nivel politic nu a fost scrisa cu un anume scop. Dar asta ramane sa stabileasca fiecare cititor in parte trecand totul prin filtrul personal.
De multe ori purtam cartea in geanta si o mai citeam prin mijloacele de transport in comun. Am avut niste surprize din partea oamenilor. O fetita m-a vazut cu cartea si a exclamat « Uite-o mami pe fata aia! » Nu cred ca avea mai mult de 6 ani dar pesemne ca auzise de Malala.
Iar un batranel cu parul alb m-a intrebat cine e fata de pe coperta.
Mi s-a parut interesant ca oamenii au manifestat interes pentru aceasta carte. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa fie oameni atat de diversi interesati de o carte.
« Un copil, un profesor, o carte si un stilou pot schimba lumea. » Va las sa reflectati la acest citat din carte.
In tara ei am auzit ca este foarte judecata pentru carte. Se spune ca a scris-o pentru a se asigura ca nu se intoarce si ca faptul ca nu este alaturi de poporul ei arata ca de fapt nu-i pasa.
Este si film, “He named me Malala”. Dar nu este la fel de emotionant. In schimb, se simte mai bine influenta tatalui asupra ei.
Da, cum spuneam, nu stiu cu ce scop a fost scrisa cartea. Cert este ca dupa ce si-a luat un glont in cap a continuat sa militeze pentru educatie. Asta spune ceva, mai ales in societatea de azi.