Acum ca se aproprie Pastele si toata lumea se gandeste la cum sa se indoape de sarbatori, va invit sa va opriti putin sa trageti un pic de aer in piept si sa va ganditi si la ce puneti pe farfurie. De cate ori v-ati gandit de unde vine mancarea pe care o mancati, carnea, legumele, fructele ? Ori fi locale or fi calatorit mii de kilometri pana sa ajunga in piete sau supermaketuri ?
Ne plangem adesea ca mancam alimente importate in loc sa avem pe masa hrana autohtona dar nu prea facem ceva ca sa schimbam situatia asta, desi nu ne place.
Ca de obicei, a trebuit sa vina un strain sa ne deschida ochii. In luna martie, Slow Food Romania impreuna cu Departamentul de Sociologie al Facultatii de Stiinte Politice (SNSPA) au organizat o dezbatere publica cu tema « Gusturi Locale: Patrimoniul Alimentar si Potentialul Agro-Ecologic al Romaniei ». Invitati au fost Carlo Petrini, presedinte si fondator al miscarii Slow Food si profesorul Vintila Mihailescu, antropolog si director al Muzeului Taranului Roman care au vorbit pe sleau despre ce inseamna cultura gastronomica, necesitatea protejarii si valorificarii patrimoniului nostru culinar, de a sustine producatorii si hrana locala.
Printre altele, au spus ca asa-zisul nostru etern handicap, acela de a fi ceva mai urma altor tari din multe puncte de vedere, paradoxal ne-a ajutat tocmai la pastrarea biodiversitatii, pe care in prezent multe tari si-au pierdut-o. Deci a fost si saracia buna la ceva iar daca suntem noi destepti o putem transforma intr-o mare bogatie.
Slow Food nu e un moft de mici burghezi ci o realitate si o necesitate care face parte din cultura si educatia noastra. Este o cunoastere pe care ar trebui sa o scoatem la lumina si sa o pretuim cum se cuvine ca e aur curat.
« Aici trebuie gasita adevarata cultura. In primul rand, putem incepe prin cultivarea gustului, mai degraba decat saracirea lui, prin stimularea progresului, prin incurajarea programelor de schimburi internationale, prin sustinerea proiectelor de valoare, prin sustinerea culturii culinare istorice si prin apararea traditiilor culinare vechi.
Slow Food ne asigura o mai buna calitate a vietii. Avand ca patron si simbol, melcul, ales in mod special, este o idee si un mod de viata care are nevoie de un sprijin sigur dar ferm. » scrie pe Facebook
Slow Food este in primul rand, o filosofie si un crez, iar daca vreti si o « definitie oficiala », cam asta inseamna :
“Slow Food reuneste milioane de oameni adepti ai filosofiei mancarii ”bune, curate si corecte”; o retea de oameni pasionati, bucatari, experti, tineri, producatori, pescari si academicieni din 160 de tari. Printre acestia, 100.000 asociati apartinand a 1.500 grupuri locale contribuie la finantarea asociatiei prin intermediul taxei de inscriere si participa la numeroase evenimente organizate la nivel local. Asociatilor li se adauga cele 2400 comunitati gastronomice Terra Madre ce asigura o productie agroalimentara sustenabila la scara mica ».
Carlo Petrini a vorbit cu mare convingere si ne-a cam urechiat ca ne batem joc de comorile pe care le avem in loc sa le valorificam. Parca era unul de-al nostru asa indignat era. Nu am inteles prea bine cine era si ce rol a avut, decat dupa ce a plecat din sala si am urmarit documentarul Slow Food Story. Aici vedeti trailerul.
Am zis apoi wow! Am ramas cu gura cascata ce miscare la nivel mondial a reusit sa puna pe picioare, cata determinare a reusit sa aiba si ce om vizionar am avut in fata.
M-am bucurat ca in sala, la dezbatere erau si cativa reprezentanti din guvern. Poate baga la cap cate ceva.
Puteti vedea aici o cronologie a miscarii internationale Slow Food, de la origini pana in prezent iar mai jos vedeti inregistrarea conferintei.
Leave a comment