Recent, am citit « scriitura » unui coleg de breasla, blogger ca si mine pe numele sau Eugen Demeterca. E mai artist asa de felul lui, in timpul liber, mai mult pe partea vizuala dar nici la scris nu sta rau. Blogul sau se numeste Eugenisme daca veti curiozitatea sa cititi cateva mostre.
M-a rugat sa-i citesc « opera » si sa-mi dau si eu cu presupusul. Ceea ce si fac.
Este vorba de o nuvela care are doar 19 pagini. Da, ati citit bine. De data asta nu am mancat nici o cifra. 🙂 Doar 19 pagini. Deci nu o sa va rapeasca prea mult timp.
Si daca va intrebati de unde pana unde a publicat Eugen aceasta nuvela scurta, aflati ca a participat la un concurs de proza scurta, iar din cateva zeci de alti participanti, s-a clasat pe locul 9 din cei 20 de finalisti ale caror scieri au fost publicate. Asa s-a nascut nuvela Biznis.
Este o scurta povestioara despre experientele unui tanar de 18 ani de conditie modesta, muncitor pe santier, care incearca din rasputeri sa faca bani repede, fara insa sa aiba simtul realitatii sau sa gandeasca prea mult.
In incercarea de a scoate bani din piatra seaca, face cam ce au facut multi romani in anii de dupa revolutie : investitie « neprofitabila » la Caritas si bisnita trecand granita la iugoslavi. Daca reuseste sau nu, va las sa descoperiti, citind povestea.
Nu stiu daca autorul sau vreun cunoscut de-al sau a trait experienta asta, insa descrie cu multe amanunte atat trairile interioare ale tanarului cat si experientele exterioare.
Eugen are un stil foarte spumos si comic, asa ca pot spune ca, in ciuda faptului ca « Biznis » m-a amuzat tare si m-a relaxat. Povestea e foarte actuala si veridica iar modul in care e « ambalata», face din ea o lectura savuroasa cu momente comice si vorbe « neaose », usor de digerat. Daca va inspira subiectul, sa stiti ca o puteti gasi aici.
Citind-o, mi-am adus aminte de perioada in care foarte multi romani, inclusiv cunoscuti de-ai mei erau parca intr-o transa cu Caritas-ul asta care le luase mintile si visau numai bani si inavutire peste noapte.
O buna lectie despre prostia si credulitatea oamenilor si despre una dintre cele mai mari excrocherii din Romania.
Totusi, singurul lucru pe care i l-as putea reprosa e ca incepe brusc si se termina la fel de brusc. Adica cum numai atat ? Simteam nevoia de o continuare dar Eugen mai are in pregatire ale 2 povestioare asa ca daca asta o sa va placa mult, nu va impacientati ca mai urmeaza. 🙂
Felicitari Eugen iar voua va doresc lectura placuta !
Leave a comment