Pe ultima suta de metri pentru ultimul cadou

Intr-o zi geroasa de decembrie (pe 19.12.2013) am purces la cumparat ultimul cadou de Craciun pentru o prietena din strainatate. Pe celelalte le cumparasem din timp, asa cum fac de obicei, pentru a evita nebunia din preajma Craciunului. Dar pentru ea nu gasisem ceva care sa imi convina.

Neavand prea mult timp la dispozitie si avand si alte drumuri de facut prin oras, m-am oprit la Universitate, fiind cu treaba prin zona. Am zis gata…..aici e musai sa gasesc ceva! Nu de alta dar era un frig in ziua aia de iti ingheta si sufletul si chef de prea multa plimbare nu aveam pe asa o vreme.

Asa ca am dat o tura pe la casutele existente. Am gasit de toate pentru toti. Oferta era chiar bogata. De la d’ale gurii (mezeluri traditionale, dulciuri, castane prajite (preferatele mele), bombonele Bucuria (yum yumJ!), vin fiert, branzeturi) pana la manusi, iii romanesti, ornamente, icoane, suveniruri, oale, ulcele si tot felul de lucruri bune de facut cadou.

Mi s-a parut ca anul acesta, produsele traditionale romanesti au cam luat locul chinezismelor, care erau cu numar mult mai mic decat in alti ani. Ceea ce m-am bucurat enorm. Cele mai accesibile erau obiectele din ceramica de la Corund. De iiile romanesti tot nu m-am putut apropia, avand preturi destul de maricele. In general produsele romanesti eram cam scumpicele. Insa aveai de unde alege. Mi-a atras atentia standul unui artizan care realiza niste globuri foarte frumoase, a caror compozitie era secreta insa jura ca nu se sparg. Costau cam 50, 100 si 150 de lei insa erau chiar deosebite. Dar am zis pas… de teama sa nu ajunga tandari. Deh cadoul urma sa calatoreasca peste mari si tari.

Cautam de fapt ceva, de dimensiuni mici, care sa incapa intr-un coletel, sa fie ceva traditional romanesc si sa exprime in acelasi timp si ceea ce aveam eu in cap si vroiam sa transmit. Grea misiune! Deh asa sunt eu….le vreau pe toate.

Dar am si gasit intr-un final ceva perfect, dupa vreo ora de plimbat pe la toate casutele. E vorba de standul unor artizani care lucreaza icoane pe sticla, cu foita de aur si argint si decoratiuni din pasla rosie.

Mi-au spus cu regret ca nici pasla nu se mai fabrica la noi si sunt nevoiti sa o importe din Ungaria. Doamna care vindea obiectele mi-a povestit despre fiecare obiect in parte, cu lux de amanunte. Decoratiunile din pasla erau chiar foarte dragute. La anul imi voi cumparat si eu.

La ei am gasit cadoul perfect. Niste aripi de arhanghel, pictate pe sticla, cu rama din sfoara si care aveau explicatia a ceea ce reprezentau atat in romana cat si in engleza, totul incadrat intr-un carton rosu care se plia. Foarte frumos si foarte inspirat. Chiar e bun de facut cadou si prietenilor din alte tari. Asa ca m-am asigurat ca prietena mea va primi cadoul intreg si va intelege in mod cert ce reprezinta cadoul primit.