Nu imi este usor sa scriu aceasta postare despre divort insa mi-a fost ceruta o parere legata de subiectul divortului, citind manuscrisul unei carti care urmeaza sa iasa pe piata.
M-am gandit ca as avea multe de spus avand in vedere experienta amara a celor 2 divorturi pe care le-am trait asa ca m-am gandit sa fac o postare daca tot ma apuc de marturisiri. Maica-mea a comis-o de 2 ori. Prima data a divortat de tata apoi de un alt barbat, diametral opus ca si fire, comportament si apucaturi.
Asa ca pot sa va spun ca am fost martora tuturor manifestarilor de la spart farfurii (la propriu), la cearta pe obiecte (precum copiii pe jucarii) , scandaluri, violente verbale si fizice, toata gama de injurii si injuraturi pe care le poate concepe limba romana, IML (eu) intr-o vreme in care politia nu se baga decat dupa ce unul il omora pe celalat ca asa era legea, am fost la un pas de a fi strangulata ca asa patesti cand faci pe arbitrul intre partile beligerante, avocati, procese, partaje, mers pe la politie dupa pensia alimentara, pus sa aleg intre cei 2 parinti si tot circul de rigoare. Cred ca in termeni psihologici s-at cam numi traume….dar nah….multumesc lui Dumnezeu am supravietuit. Ce nu te omoara te face mai puternic. Certific.
Si daca tot e sa retraiesc toate fazele naspa macar poate ii mai luminez si pe altii.
Si nu stiu cum se face ca in ultima vreme imi tot apar in cale oameni proaspat divortati sau pe cale sa se desparta. Si ma uit asa la ei ca nici nu au idee ce-i asteapta.
Si la cate am vazut, auzit si trait cred ca ar trebui sa existe cabinete specializate de terapie, strict specializate pe divorturi.
Ma inchin cu 2 maini ca traumele traite pe pielea mea m-au marcat atat de tare, incat, ironic m-au impiedicat sa ma marit pana la varsta asta (cand in sfarsit sunt mai “coapta” la minte si mai constienta de multe) caci daca as fi facut-o, mai mult ca sigur as fi ingrosat randurile divortatilor cu varste intre 30 si 40 de ani.
Deci din fericire, de beleaua asta am fost ferita si uitandu-ma atat la parintii mei cat si la altii am inceput sa ma intreb de ce se despart oamenii (chit ca sunt luati cu acte, chit ca sunt fara, caci pana la urma si divortul e tot o separare) dar de ce se si iau.
Deci atat va spun. Nu judecati oamenii care divorteaza ca nu stiti prin ce stari trec.
Divortul e de fapt un impas in care ajunge un cuplu luat cu acte. Asta e definitia mea persoanala. Si daca la cununie, sunt uniti de preot si primesc niste parinti spirituali-nasii, ma intreb oare la divort de ce nu s-or duce oamenii intai la nasi, apoi la preot si daca nici asa nu merge atunci la psiholog.
Ehe buna era camera aia matrimoniala construita prin secolul XIV langa fortificatia de la Biertan. Acolo, cuplurile cu probleme erau “incarcerate” si pana nu isi rezolvau problemele matrimoniale nu ieseau de acolo. Si isi bagau oamenii mintile in cap si nu se mai ajungea la divorturi.
Oamenii divorteaza pentru ca :
– nu stiu sa comunice sau comunica gresit. COMUNICAREA e problema fundamentala dupa mine.Folosesc limbaje diferite de comunicare si atunci e firesc ca la un moment dat sa existe un scurtcircuit
– au asteptari nerealiste si imagini distorsionate despre ideea de cuplu si de mariaj si se dau cu capul de crunta realitate care nu e dreapta
– se casatoresc din motivele gresite (la presiunea parintilor, prietenilor, a societatii etc), la presiunea lui am o varsta ar fi trebuit sa bifez si etapa asta, vreau sa fac un copil deci hai sa ne luam ca sa fim o familie de parca un certificat uneste 2 oameni, si tot felul de alte stupizenii si basme in care cred. Fundamentul casatoriei ar trebui sa fie iubirea oricat de cliseistic ar suna asta. Si chiar si asa nimeni nu-ti va garanta ca va dura toata viata
– se casatoresc in faza euforica de crestere a unui cuplu si apoi cand faza trece si dau cu capul de realitate constata ca partenerul sau consoarta nu e cine credeau ei ca e
– se casatoresc imaturi emotional…inca crezand in printi si zane si nefiind dispusi sa “munceasca” la trainicia unei casnicii astfel ca la primul mic obstacol sau cutremur castelul de carti de joc se naruie
– abandoneaza prea repede in loc sa incerce sa gaseasca solutii sau sa caute ajutor specializat
– uita de ce s-au luat si nu stiu sa intretina flacara aprinsa
Pe unii si unele i-am intrebat inainte de ce te mariti sau de ce vrei sa faci un copil? Nu vreti sa stiti ce motive am auzit dar din pacate nici unul nu continea cuvantul iubire
Tot asa i-am intrebat pe unii si unele de ce s-au casatorit. Nu au stiut sa-mi raspunda altceva decat habar nu am.
Iar altii mi-au marturisit ca fix dupa ce au divortat au inteles de ce s-au casatorit.
Si credeti ca dupa divort lucrurile se linistesc? Ei as…poate doar la suprafata. Dupa divort incep alte drame psiho-emotionale care lucreaza incet dar sigur la toate partile implicate.
Cine castiga dintr-un divort? Avocatii si statul ca divortul nu e gratis.
Si atat femeia cat si barbatul sufera. Iar daca mai e si un copil implicat sunt 3 suflete care sufera. Si pentru ce? Credeti ca merita?
Pentru o situatue care se poate preveni…..prin alegeri constiente.
Cred ca o sa mai scriu o postare despre efectele divortului ca la astea, cele 2 “parti beligerante” nu se prea gandesc in focurile razboiului pe care tin musai sa-l castige.
Sursa foto : https://adevarul.ro, https://www.cugetliber.ro
Leave a comment