Cum a fost la plantarea de pe 19 noiembrie

Cum am facut publica lista mea de dorinte, se pare ca am si inceput sa bifez experiente.

Inca de la inceputul lui 2016 imi doream foarte mult sa plantez cel putin un copac anul asta ca sa marchez cumva implinirea varstei de 35 de ani si sa dau ceva inapoi planetei, sa contribui si eu asa cum pot la sporirea calitatii aerului pe care il respiram.

M-am bucurat nespus cand am aflat de initiativa Plantam, Ingrijim, Impadurim a celor de la Plantam Fapte Bune. Asa ca am decis sa contribui dupa puterile mele la aceasta desfasuare de forte care rezona perfect cu una dintre valorile in care cred – iubirea si grija pentru aceasta minunata planeta pe care vietuim.

Asa ca am decis sa-mi donez ziua de nastere cu scopul de a strange bani pe care sa-i donez acestei cauze. Asta a fost pasul 1. Tinta mea era de 700 de lei iar pana azi s-au strans doar 320 de lei. Ma asteptam sa fie mai mult dar este bine si asa avand in vedere ca este prima data cand fac fundraising. Oricum, daca vreti cumva sa mai donati, o puteti face in continuare caci banii ajung direct la organizatie si sunt bineveniti oricand.

Paul 2 a fost sa particip efectiv la actiunea de plantare de copaci in calitate de voluntar. Adica fix ce imi doream sa fac. A fost cu ceva emotii caci initial era programata sa se desfasoare in toata tara + Republica Moldova in data de 12 noiembrie 2016. Insa din cauza ploii si a vremii urate a trebui amanata pentru 19 noiembrie. Mi-a fost un pic frica ca nu o sa se mai tina deloc dar Dumnezeu a tinut cu noi.

Cei cu care trebuie sa merg m-au lasat unul cate unul cu fundu-n balta, asa ca am avut mari emotii caci pentru mine singura problema era transportul pana la locul cu pricina – localitatea Silistea Gumesti din Teleorman, acasa la Ilie Moromete si la Marin Preda. 🙂

Dar, la momentul oportun, mi-a aparut in cale ocazia de a participa la plantare alaturi de comunitatea Hai sa socializam, care erau si ei manati de dorinta de a planta copaci. Asa ca, toate bune si frumoase, problema rezolvata.

Cand am ajuns acolo, ne asteptau cei de la ISU cu un ditamai cazanul de cafea aburinda.

Din fericire, vremea a tinut cu noi. A fost o zi perfecta pentru ce urma sa facem. Era un cer senin, soare dar cu dinti, batea usor vantul si desi se anuntau vreo 12 grade am fost inspirata sa ma imbrac gros, ca de iarna ca sa fiu pregatita pentru statul in aer liber atatea ore. Imi luasem si cizmele de silicon, foarte potrivite ca sa ma noroiesc linistita fara regretul ca imi stric incaltamintea.

Daca va duceti la plantat nu va imbracati ca pe podium. Pentru ca va murdariti, va zgariati, va noroiti si o sa va apara rau apoi. Cizmele de cauciuc sau silicon sunt un must, iar imbracamintea numai buna de murdarit. Taranu’ e pe camp. 🙂

Am inceput prin a planta mai intai puieti de cer. Am facut echipa de cate 2 persoane, ne-am luat manusi si cazmale de la organizatori si ne-am pus pe treaba. Terenul pe care urma sa plantam era situat in lunca paraului Caine (asa am inteles ca se numea). Primele 2 ore si jumatate am plantat pe teren plan, in groprile deja facute, dupa ce ni se facuse in prealabil instructajul. A trebui sa replantez cativa puieti pentru ca nu ii pusesem bine din prima.

Deh, eu sunt fata de oras, nu am plantat in viata mea altceva decat florile in ghivecele de acasa si habar nu aveam care e diferenta intre o cazma si o lopata caci nu am tinut una in mana. Serios, cu ocazia asta m-am lamurit ! 🙂

A existat si o pauza de masa de circa o ora in care organizatorii ne-au pregatit senvisuri atat cu carne cat si cu cascaval (pentru vegetali ca mine :)), salate de varza si mere. Bineanteles dupa prima runda de plantat, chiar obosisesm si simteam nevoia de o pauza. A fost ceva de munca nu gluma ! Si ti se face o foame ! E bine sa mai ai la tine si mancare in traista !

Apoi dupa pranz si un pahar de vin fiert, am trecut la partea a doua – plantatul extrem. Adica in panta si de data asta am platat artar tatarasc. Ne-am mutat pe alta parcela, langa o stana, unde, de data asta nu fusesera sapate gropi in prealabil asa ca a trebuit sa muncim mai mult. Eu la partea cu sapatul nu m-am bagat caci asta e treaba de barbat. M-am limitat doar la plantat puietii dar sa nu va inchipuiti ca a fost mai usor. Nici vorba. Terenul era mai mocirlos, era o panta de aproape 90 de grade, asa ca a fost o mare provocare pentru mine sa-mi tin echilibrul si sa nu vin la vale pentru ca cizmele mele alunecau de parca eram motanul incaltat pe gheata.

Si sa faci treaba asta cu burta plina si de jos in sus a fost ceva. Recunosc ca la asa ceva nu ma asteptasem dar nah…daca nu e un pic extrem cand fac eu o treaba in premiera care mai e farmecul ? Dar pana la urma ne-am ajutat unii pe altii si am reusit impreuna sa ducem treaba la bun sfarsit. Dar a fost de munca nu gluma si nu a fost usor asa ca e bine sa ai ceva antrenament in prealabil. Deh…munca fizica nu-i usoara. Am vazut si eu ce inseamna.

La Silistea am fost in total 560 de voluntari si am reusit cu totii sa plantam aproximativ 12.000 puieti de artar tataresc, cer, salcam de la ora 10.00 pana la ora 15.00.

Organizarea a fost foarte buna. Toata lumea a fost de acord cu asta. Organizatorii ne-au trimis in prealabil informatii de la felul in care sa ne imbracam pana la cum se planteaza efectiv. Iar la fata locului au avut grija de toate aspectele. M-au placut ca au tinut cont si de persoanele care nu mananca carne. Ne-au dat cazmale si manusi de foarte buna calitate. Insa de data asta nu am mai plecat acasa cu manusile pentru ca a avut cineva grija sa-si insuseasca si manusile mele in pauza de pranz. Asa ca daca nu le-as fi avut pe cele de la Let’s Doit Romania de acum cativa ani mi-ar fi inghetat mainile si nu as mai fi putut sa continui la partea a doua.

Iar la final, pentru ca am facut treaba buna, am primit si niste suveniruri – berete kaki de la armata romana, autentice, din anii 70’-80’, pe care le descoperisera de curand si nu erau pe inventar. Au avut mare succes mai ales in poze ! 🙂

Au fost acolo si grupuri de elevi, parinti cu copii, grupuri organizate. I-am admirat pe familistii care isi adusesera copii ca sa planteze impreuna copaci sa le dea un exemplu bun. Asa mai zic si eu educatie.

Am invatat si eu ca la plantatul puietilor cel mai important e batatorirea pamantului in jurul lui. Sper din tot sufletul sa se prinda cel putin 90% dintre puietii pe care i-am plantat cu totii ca sa avem parte de un aer mai curat.

Nici nu mai stiu cati am plantat caci pana la urma nici nu conta pentru mine  numarul de copaci plantati ci  bucuria ca puneam umarul la aceasta actiune si impreuna cu alti oameni am contribuit la impadurirea Romaniei. A fost munca nu jucarie, am ajuns inapoi hamesita dar tare fericita ca mi-am realizat visul! Cifrele oficiale le gasiti aici.

Iar dupa plantare mi-am indeplinit si setea de explorare pentru ca am vizitat si cateva dintre atractiile locale, dar despre asta va povestesc intr-o postare viitoare.

Vreau sa le multumesc celor de la Plantam Fapte Bune si Hai sa socializam ca mi-au dat ocazia sa particip la aceasta actiune. Abia astept sa mai merg si la anul !