Cum a fost la Festivalul Bucurestii lui Caragiale

Weekendul trecut am trecut si eu pe la Festivalul Bucurestii lui Caragiale. A fost o vreme superba de toamna asa ca am zis sa nu ratez o plimbare prin parcul Izvor, unde se desfasura acest festival.

Atmosfera era chiar de epoca, cu o expozitie de imagini ilustrand viata, toaletele, cateva afise ale spectacolelor de teatru si cladirile Bucurestilor de secol XIX si inceput de Secol XX. Parca am retrait un pic atmosfera Micului Paris, care chiar era in vremurile acelea mult mai cochet decat acum si lumea in general era altfel.

Am vazut si doamne cu picioroange, o flasneta cu 2 papagali simpatici, o carnatarie ambulanta si un cort mare, asemanator unuia de circ. Insa inauntru nu erau spectacole de circ ci piese de teatru, scrise de Ion Luca Caragiale si diverse proiectii.

Si pentru ca am trecut pe acolo, am primit cateva carti postale cu imagini de epoca si niste stickere simpatice care mi-au placut mult.

Nu am apucat sa merg in fiecare seara la cate o piesa dar am ajuns la ultima, duminica seara. Piesa s-a numit « De la Caragiale la Salom Alehem » – o paralela intre Caragiale si scriitorul, dramaturgul si publicistului evreu rus Salom Alehem, prezentata de Teatrul Evreiesc de Stat. Nu stiam cine a fost Salom Alehem, dar cu ocazia asta m-am documentat si eu putin.

Spectacolul abordeaza temele comune din opera celor 2 dramaturgi, prezentand viata si moravurile de la sfarsitul secolului XIX si face o trecere in revista a catorva momente reprezentative din piesele cele mai cunoscute ale lui Caragiale. Tranzitia intre cele 2 lumi este realizata de calatoria cu trenul, laitmotivul pieselor. Cornel Ciupercescu l-a jucat pe Ion Luca Caragiale iar Rudi Rosenfeld pe Salom Alehem.

Piesa a fost o comedie spumoasa la care s-a ras. Mai ales la monologul lui Rica Venturiano, interpretat magistral de Tudor Istodor. Cortul era plin de oameni, s-a stat chiar si in picioare. A fost prima data cand am vazut un spectacol de teatru intr-un cort de circ, dar pot sa spun ca mi-a placut. Atmosfera era foarte placuta, nici prea cald dar nici rece, dotarile tehnice au mers brici, actorii au purtat lavaliere. Foarte frumos per ansamblu. Si costumele actorilor erau foarte frumoase.

Nu are rost sa mai vorbesc despre cat de actuale raman si astazi piesele lui Caragiale, despre moravurile vremii, care si-au schimbat doar ambalajul caci esenta ramane neschimbata chiar si in ziua de azi. E absolut genial !