Cum am castigat un concurs international de blogging cu primul meu articol in engleza

Despre acesta reusita a mea nu am scris la momentul potrivit dar mai bine mai tarziu decat niciodata. 🙂

Macar acum, la 2 ani de blogging, sa revin si eu la zi cu succesele mele. Sper ca anul asta sa invat sa mai las timiditatea si modestia (cateodata exagerate) la o parte si sa invat sa ma « marketez » mai bine.

As vrea sa va povestesc cum am castigat un premiu international scriind primul meu articol/eseu in engleza.

Se intampla undeva prin octombrie 2013, cand o prietena de pe Facebook mi-a pus pe wall o informatie interesanta. Era anuntul unui concurs international de blogging. Nu stiu cum si de unde pana unde i-a parvenit aceasta informatie, insa s-a gandit ca mi-ar fi utila, asa ca mi-a impartasit-o si mie. Si la drept vorbind daca nu era ea, nu castigam concursul asta, asa ca-i sunt foarte recunoscatoare.

Organizatorul concursului era Center for International Private Enterprise (CIPE), o organizatie din Statele Unite care militeaza pentru reforme democratice in mediul relatiilor internationale. Nu auzisem de ei in viata mea.

Concusrul de blogging avea 3 sectiuni si niste cerinte foarte clare si stricte. Eu mi-am ales categoria Tineret si Dezvoltare (caci celelalte 2 nu ma prea inspirau), iar tema eseului pe care trebuia sa-l scriu suna cam asa : Ce exemple poti oferi tinerei generatii din tara ta, astfel in cat aceasta sa fi motivata in a face schimbari democratice durabile ?

Gandul mi-a zburat imediat la modelul revolutiei islandeze, despre care aflasem de la un prieten care imi trimisese un mail cu vreun an in urma pe acest subiect. Bine ca-l pastrasem caci acel mail a fost punctul de plecare al articolului/eseului.

Asa ca, undeva la sfarsitul lui 2013 (adica in primul meu an de bloggging), fara mare tragere de inima (pentru ca eram intr-o perioada in care aproape toate corabiile mi se innecasera :)), am zis sa imi incerc si eu norocul la acest concurs. Nici prin cap nu imi trecea ca voi castiga locul 1, speram la cel mult locul 3, avand in vedere ca scriam pentru prima data in engleza.

Ceea ce m-a motivat totusi sa particip era provocarea care mi se ivise (aceea de a scrie intr-o limba straina) si dorinta arzatoare de a arata oamenilor ca revolutiile se pot face si la modul pasnic si elegant, fara violente si miscari de strada insangerate ci cu fermitate si hotarare. Deh, Islanda este una dintre tarile cu oameni foarte educati! Si asta si-a pus amprenta asupra felului in care oamenii au actionat.

Modelul islandez mi se pare foarte inspirant pentru orice tara din lumea asta si mai ales pentru tinerii ei, carora este necesar sa li se arate ca se poate si asa.

S-a dovedit a fi subiect controversat, caci munca de documentare a fost ingreunata de faptul ca presa internationala nu prea a scris despre acest subiect (caci nu are nimeni interesul sa-l faca cunoscut) iar presa de la noi aproape deloc.

Totusi, am resuit sa imi fac o idee si sa scriu articolul/eseul.

Aproape ca uitasem de acest concurs si de aplicatia mea, pana cand, in martie 2014, facand curatenie in emailuri era cat p’aci sa dau delete mailului in care eram anuntata ca am castigat. Noroc ca am vazut cuvantul congratulations la subiect.

Nu mi-a venit sa cred ca mi-au acordat locul 1. Iar premiul in bani pe care mi l-au dat a venit la marele fix caci aveam nevoie de acea suma pentru un curs de dezvoltare personala. Deci banii au fost reinvestiti cu cap .:)

Ironic mi se pare, tocmai faptul ca o tara ca Statele Unite, care nu e tocmai renumita pentru pacifismul sau, sa acorde acest premiu uni articol/eseu care militeaza in esenta, pentru schimbari democratice pe cai pasnice.

In fine, sunt mandra ca sunt singura femeie de pe « podium » si ca, cu tot cu mentiuni suntem 2 femei castigatoare (eu si o pakistaneza).

Daca sunteti curiosi, puteti citi articolul aici.