Ce-am invatat din tragedia Colectiv

M-am gandit mult daca sa scriu acest articol sau nu. De regula, incerc sa ma tin departe de postari cu incarcatura negativa sau puternic emotionala, insa am realizat ca ceea ce s-a intamplat vineri seara in clubul Colectiv ne afecteaza chiar pe TOTI si are mult mai multe implicatii decat ne imaginam noi.

Asa ca, de data asta, nu pot sta deoparte. Deci, o sa fie o postare lunga caci am multe de zis si simt sa le scriu. Am asteptat insa sa-mi treaca si mie toate starile si pornirile emotionale care m-au cuprins si sa ma detasez putin ca sa gandesc un pic mai la rece si sa vad si alte perspective.

Imi pare rau ca a trebui sa se intample aceasta tragedie si sa moara tinerii aia nevinovati ca sa ne mai trezim nitel la realitate. Ceea ce s-a intamplat vineri seara in clubul Colectiv, nu a fost, dupa parerea mea intamplator. Insa, din pacate, noi oamenii avem nevoie de astfel de suturi caci atunci cand e cald si bine nu prea reactionam si nu ne punem prea multe probleme.

Mi-a placut ce am vazut : mobilizare, buna organizare si capacitatea de reactie rapida de care au dat dovada ambulantele, medicii si toti cei din sistemul medical care au venit de acasa sa ingrijeasca victimele, toti cei care au facut ce-au stiut mai bine sa salveze vieti. Cinste lor !

A fost o situatie cam fara precedent iar oamenii au reactionat mult mai bine decat in alte dati. Sincer, eu ca cetatean incep sa ma simt ceva mai in siguranta. Si sa vad o schimbare pozitiva in comportamentul oamenilor !

Ce am constatat eu, este ca generatia tanara a reactionat foarte prompt ; au intrat in flacari ca sa salveze vieti, s-au dus sa doneze sange, au dat dovada de umanitate si au arata ca le pasa de semenii lor.

Asta denota, dupa parerea mea, o natie care incepe sa se insanatoseasca, sa iasa din letargia neimplicarii, sa reactioneze firesc si sa se mobilizeze ca sa-si ajute aproapele. Jos palaria !

Pacat insa ca romanii inca reactioneaza la situatii negative. Ar fi frumos ca nu numai la drame, tragedii si calamitati sa ne unim si sa fim impreuna ci si la lucruri bune, benefice si sanatoase sa ne bucuram in masa, ca la bocete suntem buni.

Asta am constat-o si din postarile mele. Lumea reactioneaza la suferinta si la lucruri de vibratie joasa si mai putin la bucurie. Ma rog, e totusi bine ca reactionam si mai facem cate un pas mic.

In alta ordine de idei, pun pariu ca peste 80% dintre cluburile din tara asta, luand-o de la ultima bomba pana la cluburile cu fitze si pretentii, nu indeplinesc normele de siguranta si pun cu buna stiinta in pericol viata celor care intra acolo. Dar cand toate-s bune si frumoase nu mai are nimeni obiectii. Hmmm !

A trebuit sa moara oamenii aia ca sa ne aducem aminte de CONSTIINTA, UMANITATE, SUSTINERE, SOLIDARITATE si brusc sa ne preocupam de siguranta ! Si daca nu se intampla nefericitul episod ce era ? Toate bune si frumoase ; sa avem bani si cluburi ca distractia e asigurata si nimeni nu-si pune nici o problema iar autoritatile dorm linistite noaptea cu capul pe perna.

Insa ne pricepem foarte bine sa cautam vinovati pe care sa-i tragem in teapa. Sa demisioneze X si Y. De parca asta rezolva problema si mai ajuta pe cineva. Or sa vina Z si T si daca vor fi la fel de lipsiti de constiinta ca X si Y nu am facut nici o branza.

Singurul lucru pe care il regret este ca nu se poate face TRANSPLANT DE CONSTIINTA. Caci X si Y dorm in continuare bine mersi cu capul pe perna chit ca au functii chit ca nu.

Nu ma intereseaza sa fac politica, dar iarasi ajung la intrebarea pe care imi place sa o adresez oricui il aud ca se plange de guvern, politicieni si asa mai departe. Cine i-a pus acolo ? NOI Cine ii rabda in continuare ? TOT NOI. Pana cand oare ?

Romanii se implica foarte tare emotional si ajung sa o ia un pic razna….tot pe fond emotional. Ce aberatii am vazut pe la televizor, prin comentariile de pe retelele de socializare……..noaptea mintii nu alta. Nici nu mai suport sa ma uit.

Ca tinerii aia erau satanisti, ca biserica zice sa nu mai mergem in cluburi, ca de ce nu s-au facut slujbe la fata locului, iar sloganul (Vrem spitale nu catedrale, ca deh ne-am adus aminte) si tot felul de alte aberatii.

Sambata, la putin timp dupa ce toata tara a aflat de cumplitul eveniment, o serie de branduri si hoteluri s-au oferit sa ajute si sa contribuie cu ce a putut fiecare. S-au gasit unii pe Facebook sa spuna ca e PR si marketing. De parca asta conta, nu faptul ca multi oameni au fost ajutati in felul asta. Si chiar daca era PR…ce daca ? Bun PR si buna treaba. Pe mine ca cetatean sincer nu ma intereseaza daca au facut-o din interes, ca sa profite de eveniment sau din umanitate. Conteaza ca au ajutat si atat. Daca, as fi fost in locul rudelor innebunite de durere ale celor care nu mai sunt, as fi multumit Cerului pentru ajutor si m-as fi inchinat la toti sfintisorii pe care ii stiu si la cei pe care nu-i stiu pentru ca mi s-a intins o mana de ajutor.

Si am mai vazut si alti lupi moralisti care s-au trezit cu tot felul de alte comentarii si chiar m-a cam mancat mana sa folosesc butonul Unfriend. Insa am inteles ca atata le-a dus bibilica pe respectivele persoane. Fiecare cu nivelul lui de intelegere si cu inflamarea de rigoare. Caci inflamarea ne cam intuneca ratiunea. Ca la alegeri !

Am iesit dumica din casa cu gand sa merg sa donez sange. Mai intai am facut o oprire la biserica Sfanta Vineri ca sa ascult slujba (ceea ce nu fac de obicei) pentru ca eram curioasa sa vad daca preotii vor face vreo referire la tragedia din Colectiv. La finalul predicii, preotul de acolo ne-a vorbit cateva cuvinte despre asta, spunand ca ceea ce s-a intamplat a fost nu semn, deloc intamplator si ca poate ar fi o idee buna sa venim mai des la biserica, cu toata familia, sa ne educam copiii in acest sens si sa mai lasam celebrarea altor sarbatori pagane si a maimutarelilor aferente deoparte ca avem si noi sarbatori romanesti pe care sa le cinstim.

A mai spus un lucru care m-a cutremurat. Daca chemam moartea, ea vine. Probabil facea referire la macabrele versuri ale piesei respective trupe. Si din pacate asa a fost. Cam are logica ce-a spus. Ne-a indemnat apoi sa ne rugram pentru sufletele celor care nu mai sunt si pentru cei care sunt acum pe patul de spital. Mi s-a parut de foarte mult bun simt, mai ales ca asta cam rezona cu ceea ce gandeam si eu.

Dupa slujba, am pornit catre Spitalul Municipal, hotarata sa donez sange. Am mai avut porniri din’astea si in trecut, nu e prima data, insa pana acum nu am fost eligibila pentru ca acul cantarului se incapatana sa nu sara de 50 de kg. De cateva luni, nu stiu prin ce minune, am reusit sa mai pun cateva kilograme pe mine asa ca, auzind ca e nevoie de sange, m-am bucurat ca in sfarsit voi avea ocazia sa ajut. Am sunat in prealabil la spital ca sa nu ma duc degeaba si mi s-a spus ca se recolteaza pana la ora 19.00.

Am ajuns acolo la ora 13.00 si impreuna cu alti tineri am asteptat sa vedem daca suntem primiti. Nu am fost primiti. Toti sunasera inainte si li se spusese ca se poate dona pana la ora 19.00 sau pana la ultimul doritor. Asa ca, nu numai urechile mele au auzit aceasta informatie. A venit o asistenta si ne-a explicat (intr-o maniera foarte draguta si eleganta, trebuie sa recunosc) ca am ajuns prea tarziu si ca nu se mai recolteaza pentru ca ei respecta orarul si modul de lucru al centrului de transfuzii. A spus ca s-a donat sambata seara pana la ora 20.00 iar acum nu mai este nevoie.  Ne-a sfatuit sa revenim luni dimineata. ca si ceilalti, sincer am plecat bosumflata de acolo, dezamagita si suparata pe sistem pentru ca imi doream sincer si dezinteresat sa dau din sangele meu celor care ar fi avut nevoie. Caci si eu daca as fi fost in agonie pe un pat de spital mi-ar fi placut sa stiu ca vine cineva sa imi doneze sange ca sa supravietuiesc, daca ar fi fost cazul. A fost ceva de genul……Ia uite ma ! Acum cand in sfarsit am greutatea optima sa mi se inchida usa in nas cand tot urla unii si altii ca e nevoie de sange. Iaca nu e ! Si probabil imi sta mie mult mai bine in corp si nu ar fi trebuit sa-l dau.

Dupa cateva ore, niste discutii in contradictoriu si o criza de bila pe fond emotional (data de frustrarea si neacceptarea mesajului primit) am inteles in sfarsit ca locul meu nu era acolo si ca pot ajuta si in alte feluri, mai subtile si nepalpabile.

De aia spuneam la inceput ca are impact asupra tuturor. Cel putin tarasenia de duminica (pe care mi-au confirmat ca au trait-o si altii la alte spitale), a fost o lectie pentru mine si sper ca am tras invatamintele de rigoare. Binele asta se poate face in multe moduri nu doar cum concep eu, dominata fiind de reactii emotionale prea intense care-mi intuneca judecata.

Este foarte multa dezinformare si liber la creat panica in masa. M-am uitat in seara asta la 2 televiziuni si erau 2 variante la numar de raniti si la numar de morti. Habar nu am pe cine sa mai cred. Am hotarat sa nu ma mai uit deloc ca sa nu ma mai incarc negativ.

Si pentru ca vreau sa inchei aceasta postare intr-un mod pozitiv, caci in orice lucru rau e intaotdeauna si o parte buna va invit sa cititi 2 posbile interpretari  ale tragediei din Clubul Colectiv pentru cei care isi pun intrebarea fundamentala De ce ?

Va invit sa citi acest articol si postarea facuta de unul dintre prietenii mei de pe Facebook. Va garantez ca va vor da de gandit cel putin daca nu va vor schimba chiar perspectiva asupra felul in care priviti incidentul de la Colectiv.