December 5th, 2020

Vizita in HD – Ziua 3 – Parcul Dendrologic din Simeria si acasa cu noi

In ultima zi a vizitei in Hunedoara, toata lumea a avut program de voie si de plecat acasa care cu ce/cine a putut.
Si ca sa ne faca in ciuda, vremea s-a incapatanat sa fie din cale afara de frumoasa. Asa….ca sa-mi bag eu 2 gheare in gat nu una, ca plec inapoi la Bucuresti J. A fost cea mai calda si mai insorita zi a vizitei noastre. Si pentru ca nu vroiam sa ratam ultimul obiectiv, despre care auzisem numai lucruri frumoase, prima oprire a fost direct la Simeria ca sa vizitam Parcul Dendrologic J.

Sincer, habar nu aveam ca in acel oras, se afla asa o comoara.
Parcul se afla la periferia orasului Simeria, la 10 Km est de Deva, pe malul stang al raului Mures, iar accesul se face din DN 7, urmand strada 1 Decembrie pana la capat (cca. 2 km), colt cu Str. Biscaria nr.1.
Denumirea oficiala este “Arboretumul Simeria” si a luat fiinta undeva prin secolul XVIII-lea. Prin anii 1950 este declarat monument al naturii si protejat prin lege, transformandu-se in rezervatie dendrologica. Este pe locul 3 in Europa si pe locul 11 in lume din punct de vedere al frumusetii si diversitatii speciilor prezente. Unicitatea parcului este data de faptul ca pe o suprafata de aproximativ 70 de hectare gasim laolalta arbori si arbusti exotici (specii europene, nord-americane si asiatice), alaturi de specii indigene.

 

Este prima data in viata mea cand vad in acelasi spatiu, bambusi, pini si magnolia alturi de liane, conifere si foioase. Este un spectacol inedit al naturii, sa vezi atatea specii diferite coabitand intr-o armonie perfecta care coexista cu succes in acelasi loc si in cu totul alte conditii de clima si mediu. A fost ceva cu adevarat deosebit.

 

Un lucru este cert. Cum i-ai trecut pragul, pentru modica suma de 4 lei cat costa biletul de intrare pentru adulti, esti intr-o alta lume.
Este o adevarata oaza de liniste in care poti sa fii 100% Zen si sa-ti auzi propriile ganduri, bucurandu-te in acelasi timp de spectacolul naturii. Nu am cum sa folosesc decat superlative.

 

 

Cu ajunsul a fost usor. Insa eu si cei 2 companioni ai mei (Cristi Iosub si Spanac) eram tare curiosi sa vedem vedeta parcului – copacul Sequoia.
Si ne-am plimbat cam o ora, printre miresme imbatatoare de tot felul si zumzet de gaze, cand pe la racoarea copacilor cand pe la soare. O incantare. Cred ca este locul perfect ca sa faci o pictura celebra sau sa scrii un best seller. Este atata liniste si frumusete in jur incat te simti coplesit. Eu m-am simtit tare bine si nu mi-as fi dorit sa mai ies de acolo.
Cum timpul trece insa si mai repede atunci cand te simti bine, am inceput sa intrebam toti “bastinasii” intalniti in cale, ca sa gasim Sequoia mai repede. Nu ai in fiecare zi ocazia sa vezi un astfel de copac in Romania. Nu am crezut vreodata ca voi ajunge asa de disperata dupa un copac. Spre surprinderea noastra, nimeni nu avea habar de asa ceva si se uitau la noi de parca le vorbeam de masini straine. Nu credeam ca gasirea unui copac mare, cu trunchiul gros o sa fie asa o aventura. Cam cat de greu e sa gasesti un Sequoia? S-a dovedit a fi misiune imposibila. Deh daca nu am plecat cu lectiile facute!
Sa fie asta Sequoia sa nu fie?
Pe placuta scria platan
Am descoperit totusi un castan porcesc 🙂
Partea cea mai nostima a fost ca am intrebat un cuplu de batranei care sustineau sus si tare ca ei se plimba acolo “de ani de zile”. I-am informat eu ca aveau un Sequoia chiar sub nasul lor si habar nu aveau de chestia asta.
Si bietul paznic era si mai si. Saritor din fire, s-a oferit sa ne arate el Sequoia. Si ne-a dus drept la un pin amarat. Soc si groaza! Asa ca nu va luati dupa el ca nu stie ce vorbeste.
Deh, pai daca tocmai atractia principala a parcului nu era semnalizata cu nimic ce sa stie bietii de ei? Treaba romaneasca! Ai o comoara si nu esti in stare sa o pui in valoare! Ba mai mult, din cate am inteles, de acest parc se ocupa mai mult voluntarii, oameni carora le pasa de parcul lor, ca autoritatile ioc! De altfel cladirea Statiunii decercetari silvice Simeria, o bijuterie arhitectonica, se afla intr-o avansata stare de degradare. Mai are putin si se prabuseste.
Traseele prin parc sunt amenajate insa nemarcate. Pai daca nu te ratacest cautand in disperare un Sequoia care mai e farmecul? Sau poate ca asta e farmecul acestui parc, pe langa speciile de plante, sa te ratacesti prin el. Cred ca ar merge un fel de vanatoare de comori, insa miza sa fie gasirea copacului Sequoia.
Din pacate nici Internetul nu ofera mai multe informatii lamuritoare. Am plecat de acolo putin dezamagita ca nu am gasit Sequoia si cu parere de rau ca aceasta bijuterie locala nu este indeajuns de bine ingrijita si promovata. In mod cert merita muuult mai mult.
Asa ca va sfatuiesc sa nu o ratati atunci cand treceti prin zona. Va garantez eu ca nu aveti prea des ocazia sa vedeti asa ceva.

madalina

Blogger, Vlogger, Youtuber, Instagrammer,TourGuide

Vizita in HD – Ziua 2 – Hunedoara by night

Ieri m-am plimbat cu Mocanita………in Bucuresti

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow on Feedly