Un alt film biografic despre Steve Jobs, dupa cel din 2013 care il are ca protagonist pe Ashton Kutcher. Spre deosebire de altele, filmul Steve Jobs (interpretat de Michael Fassbender), se bazeaza pe interviurile luate de Aaron Sorkin si pe cartea biografica omonima scrisa de Walter Isaacson si se concentreaza doar pe 3 momente cheie din viata co-fondatorului Apple : 1984, la lansarea Makintosh, apoi lansarea NeXT in 1988 si lansarea celebrului iMac in 1998.
Filmul se concentreaza mai mult pe ceea ce e in mintea si in sufletul acestui geniul incontestabil (si foooarte pustiu 🙂 ) si cum functioneaza el.
Ca parinte si ca partener de viata e 0 barat. Stiu, e o judecata pe care o fac, dar nu ma pot abtine. E undeva la limita autismului emotional si tot ce are in suflet par a fi chestii care au legatura doar cu cifrele. E un jegos si se poarta ca atare cu toata lumea. Insa, la final se dovedeste ca are si el totusi niste simtiri timide, pe care si le exprima intr-un fel stangaci si oarecum timid.
Pe toata durata filmului si mai ales in numele secvente cheie mi-a venit sa spun un singur lucru : « What a dick ! » sau « He’s a dick ! ».
Este interesant cum, in cele 3 momente cheie, fix inainte de lansarea revolutionarelor produse informatice, ies la iveala tot soiul de « unfinished issues » cu angajati, colaboratori, sefi, parteneri, dar si membri ai familiei sale. Momentele astea sunt de-a dreptul tragi-comice, in stil american. Balacareli cu spalat rufele in public, dar totusi in spatele usilor inchise si al marelui public.
Un geniu care a preferat sa sacrifice fericirea familiala pentru a se dedica exclusiv idealului sau, pana la obsesie. Si pentru asta a platit pretul singuratatii. Asta pentru ca in capul lui, succesul profesional si fericirea maritala erau 2 concepte fundamental antagonice si care nu puteau merge impreuna, pentru ca ii dadea cu virgula.
Totusi, este uimitor cum Steve Jobs, care nu stia sa scrie un cod si nu era inginer, a reusit sa fie un geniu responsabil cu aparitia pe piata a unora dintre cele mai revolutionare si inovatoare produse din ultimele decenii de tehnologie.
Dincolo de acele « issues » la nivel personal, omul e un geniu incontestabil. Iar explicatia o ofera chiar el in film, intr-una din discutiile cu Steve Wozniak (co-fondator al Apple si vechi prieten al lui Jobs)
“ Steve Wozniak: What do you do? You’re not an engineer. You’re not a designer. You can’t put a hammer to a nail. I built the circuit board! The graphical interface was stolen! So how come ten times in a day I read Steve Jobs is a genius? What do you do?
– Steve Jobs: Musicians play their instruments. I play the orchestra.”
Sincera sa fiu, interpretarea lui Michael Fassbender nu m-a dat pe spate. Ba chiar mi s-a parut un pic neconvingatoare pe alocuri. Kate Winslet, care o interpreteaza pe Joanna Hoffman (« sotia de la munca »), director de marketing Apple si confidenta lui Jobs, un fel de vocea ratiunii in lumea sa ultraintrasingenta mi s-a parut mult mai convingatoare si veridica. In orice caz, am senzatia ca ambii se vor regasi pe lista nominalizarilor la Oscar de la anul.
E interesant si merita vazut.
Filmul intra in cinematografe din 11 decembrie, are 122 de minute si este distribuit de Ro Image.
Leave a comment