Inca de cand m-am mutat in blocul in care locuiesc in prezent (adica acum 9 ani) astept cu maxim interes mult anuntata realibilitare termica. Nu de alta dar blocul e cat se poate de stradal si are peste 40 de ani, asa ca ar fi trebuit sa fie teoretic pe lista primelor blocuri reabilitate din sector.
Dar pe vremea fostului « primar rade tot » Piedone nu s-a intamplat nimic in ciuda tuturor demersurilor facute de administratorul blocului. Noroc ca s-a schimbat primarul si s-a intamplat si minunea.
In luna mai, pe cand actualul primar – Daniel Baluta – era doar interimar, s-a relansat programul de reabilitate a blocurilor si a aparut pe fata pietei, frumos si transparent un mesh cu lista blocurilor care urmau sa fie reabilitate anul asta. Pe lista era si blocul meu asa ca a fost fericire mare pe capul meu dar nu am crezut pana nu am vazut ca instaleaza muncitorii scari si schele pe fata blocului si ca incep treaba efectiv.
Acum tot blocul este infasurat in mesh alb. La inceput, echipa de muncitori a lucrat cu drag si chiar cu spor si credeam ca in vreo 3 luni il dau gata la cum incepusera. Trageam si eu speranta sa nu ma mai coc precum un pui la rotisor si anul asta, la ultimul etaj. Speram sa inceapa de sus in jos, adica cu terasa blocului si sa continue cu restul.
Dar socotelile mele mega optimiste normal ca nu s-au pupat cu situatia din teren. Ca de obicei, echipele se muta de la o lucrarea la alta, materialele de constructie se termina sau intarzie sa soseasca, iar lucrarile stagneaza.
Mi-au demontat unitatile externe de la aparatele de aer conditonat asa ca nici pe alea nu le pot folosi.
E drept, un bloc lung cu 5 scari nu se termina in 2 luni dar speram si eu ca daca s-au apucat de un bloc sa nu se opreasca pana nu-l termina. Apoi sa treaca la altul. As….in stil romanesc ! Momentan lucrarile sunt in stand bye.
Norocul meu este ca fiind imbracat in mesh alb, am cat de cat un pic mai multa umbra si nu mai mai iau termopanele foc de la soarele care batea direct pe ele.
Iar scarile si schelele care momentan stau si rad in soare, sunt folosite de porumbei care se plimba pe ele mai ceva ca pe bulevard. 🙂 Acum le este mult mai usor sa circule prin fata ferestrelor noastre. Si acum ma pomensec cu mai multi porumbei si gugustiuci la fereastra ca imi fac serenade. Caci de clocit nu mai poate fi vorba nemaiavand unitatile aparatelor de aer conditionat intre care sa-si faca cuib.
Asa ca se plimba ca pe autostrada. Oricum, sunt mai draguti decat mutrele muncitorilor care se itesc din cand in cand pe la fereastra si se zgaiesc inauntru si ma sperie de fiecare data. Asa ca, dupa ce ca mor de cald, mai trebuie sa fiu atenta si la tinuta de stat in casa.
Mai in gluma mai in serios, cred ca o sa-mi fac si eu curaj sa le escaladez. Intotdeauna mi-am dorit sa vad cum se vede blocul din exterior si cred ca o sa escaladez intr-o zi schelele ca au si scari si sunt bine prinse. Sper sa supravietuiesc in asteptarea reluarii lucrarilor. 🙂
Leave a comment