La inceputul lunii iulie, in prima zi caniculara cu temperaturi record, am facut si eu pe turista, mergand intr-un pelerinaj la cateva dintre manastirile din Dobrogea. Un prieten de pe Facebook mi-a aratat o excursie, organizata de o agentie de turism de al carei nume nu mai auzisem si cu care nu mai mersesem niciodata. Aveau insa un pret foarte bun si m-am gandit ca ar fi un cadou potrivit pentru ziua mamei mele.
Era vorba de un pelerinaj la manastirile din Dobrogea : Dervent, Lipnita, Strunga si Pestera Sfantului Andrei, totul la pretul de 60 de lei. M-a mirat putin pretul avand in vedere ca nu prea gasesti pelerinaje de o zi care sa coste mai putin de 80 de lei, in cel mai fericit caz.
Aveau recenzii foarte bune asa ca am hotarat sa ma aventurez. Iar datorita pretului m-am hotarat sa o insotesc si eu pe mama pentru ca, de multi ani imi doream sa vizitez manastirea Dervent, iar de restul nici nu auzisem, cu exceptia Pesterii Sfantului Andrei pe care o vizitasem recent, in luna martie impreuna cu un grup de ghizi.
Cand am facut rezervarea nici nu banuiam ca ziua avea sa fie o provocare pentru mine : o zi caniculara, cu aproape 40 de grade la umbra si colac peste pupaza eram si intr-o stare fizica un pic cam pleostita. Dar dorinta de a-mi hrani sufletul era mai mare asa ca am zis ca o sa-mi revin pe parcurs.
Am pornit de dimineata cu noaptea in cap, la ora 6 eram la locul de imbarcare, bucuroasa ca fug de canicula anuntata in Bucuresti. Deh…cine se trezeste de dimineata departe ajunge ! 🙂
Din portul Chiciu (judetul Calarasi) am trecut cu bacul catre Ostrov, pe langa Silistra, la 20 de km de granita cu Bulgaria. Mi-am adus minte cum anul trecut veneam la Chiciu ca sa intampin turistii care mergeau in tur de Bucuresti. Dar nu trecusem niciodata cu bacul pe malul celalalt. Curentul de pe bac a fost numai bun sa ne racorim nitel caci deja incepuse sa se instaleze caldura. Si bineanteles ca m-am catarat cel mai sus posibil pe bac pentru a vedea pana in departare si a face fotografii ca doar eram in « turist mode », relaxata, fara grija turistilor. 🙂
Mi-a placut Manastirea Dervent. Locul are o energie aparte, blanda, calma. Bineanteles ca nu prea mi-au ajuns cele 45 de minute cat aveam la dispozitie, dar cu riscul de a intarzia la autocar peste ora anuntata de ghid, am tinut mortis sa ajung si la Izvorul Tamaduirii din aproprierea manastirii. Avea o apa rece si reconfortanta cu un gust excelent. Am reusit sa ajung la fix la autocar, dupa ce am facut tot ce am simtit ca trebuie sa fac acolo.
Manastirea Lipnita se afla pe drumul dintre Ostrov spre Constanta, intre Manastirea Pestera Sfantului Andrei si Manastirea Dervent, la vreo 20 km de prima manastire. Este o manastire de maici de data recenta, din 2004 si are hramul celor 2 Sfinti : Iona Botezatorul si Sfantul Dasie, un martir dobrogean ale carui moaste se afla in subsolul manastirii. In biserica exista o copie a icoanei rusesti numita “Maica Domnului – Potoleste intristarile noastre”, renumita ca facatoare de minuni. E un loc frumos, izolat, cu o obste de maici foarte harnice. Fac tot felul de uleiuri, sapunuri handmade si ceaiuri pe care le vand la magazinul manastirii. Tot de acolo se pot cumpara si icoane la preturi foarte avantajoase. Chiar m-am si mirat cat de ieftine erau.
Am pornit apoi catre Manastirea Strunga, unde aveam sa zabovim mai mult. Din drumul principal, catre Constanta se face stanga la un moment dat si se merge pe un drum neasfaltat, dar accesibil atat cu autocarul cat si cu masina personala. Se afla la aproximativ 9 km de localitatea Baneasa, langa balta Oltina. Este un sat, absolut izolat, rupt parca de lume complet, asa incat ma intreb cum Dumnezeu se face accesul iarna. Cred ca este o intreaga aventura sa ajungi aici, avand in vedere ca cele 9 maicute care traiesc aici sunt complet izolate de civilizatie. Doar maicile mai vietuiesc in pustietatea aia si cu mare greutate au reusit sa ridice asezamantul monahal pe care il gasesc acolo pelerinii. Este un ansamblu format dintr-o bisericuta veche si una noua cu hramul Buna Vestire, o sala de mese si spatii de cazare. Este greu sa traiesti acolo si numai perseverenta maicii starete Filareta a facut ca acel loc sa infloreasca cu doar 9 maicute. Biserica este foarte frumoasa iar vizavi este un superb camp de floarea soarelui, in care nu am putut rezista sa nu intru sa fac poze, impreuna cu alti turisti.
Maicutele ne-au invitat la masa si am mancat rosii, castraveti din gradina lor, branza facuta tot de ele precum si un bors cu perisoare de crap si snitel de crap. Apoi ne-au mai dat si fructe tot productie proprie. A fost un ospat in toata regula si bineanteles ca totul a fost delicios. Si pentru ca nu erau destule maicute prezente la manastire (majoritatea fiind plecate sa faca rost de donatii) cand am ajuns noi, pregatirea mesei s-a acut cu ajutorul catorva turiste din grup care au raspuns prezent la rugamintea maicii starete de a da o mana de ajutor. Multi oameni au trecut pe acolo si fiecare a ajutat financiar manastirea, iar maica stareta are in continuare nevoie de donatii. Grupul nostru nu a plecat fara sa faca niste donatii, date din tot sufletul pentru o primire deosebita si manati de dorinta de a ajuta obstea de maici. Asa ca daca vreti sa le ajutati, gasiti aici mai multe detalii. Merita sa o faceti caci au un trai greu si se straduiesc sa mentina viu acest lacas de cult. Mi se pare ca sunt un exemplu de credinta.
M-am simtit foarte bine aici. Chiar daca pare ca esti intr-o pustietate, chiar e un loc in care te poti reculege in liniste, nefiind plin de multi turiti datorita accesibilitatii.
Ultima oprire a fost Manastirea Pestera Sfantului Andrei. Cum va spuneam a fost o zi torida, era o caldura insuportabila, simteai cum arde pur si simplu soarele. Noroc ca mai adia putin vantul ca altfel ar fi fost vai si amar. Asa ca toata lumea s-a refugiat in pestera unde era racoare si am sta in liniste sa ne reculegem.
Ne-am aventurat apoi si prin poienita, la izvor sa luam apa. Era o apa rece si limpede si parca nu iti mai venea sa iesi de acolo in vipia de afara.
Pe drumul de intoarecere am poposit putin si la Izvorul lui Mihai Eminescu. Chiar se pare ca Mihai Eminescu a trecut pe acolo. Se afla la 10 minute de mers pe jos din drumul principal, intr-o poienita umbroasa, aproape de Pestera Sfantului Andrei. Si spre bucuria turistilor chiar este si semnalizat asa ca doar trebuie sa fii un pic atent la indicator ca sa nu-l ratezi.
Cat despre toalete, cele de la Dervent si de la Lipnita sunt ok, civilizate, curate, decente. La Strunga exista si acolo toalete amenajate insa nu le-am folosit. Nu faceti greseala mea pentru ca la Pestera Sfantului Andrei e jale mare. Sunt niste toalete turcesti, absolut infecte asa ca cea mai buna optiune este poienita din apropiere. Alfel nu te poti apropia, iar pe caldura nici nu va pot spune ce focar de infectii este acolo. Eu m-am dus in padure ca nu am mai rezistat si am regretat ca nu ma dusesem la Strunga. Data viitoare nu mai fac greseala asta.
Nu am mai fost demult in pelerinaje si imi cam trecuse pofta sa merg in cadru organizat. Insa grupul cu care am mers de data asta a fost foarte ok. Si tineri si seniori, toti oameni misto, de calitate iar impreuna cu ghidul care a stiut sa creeze o atmosfera placuta pot spune ca a fost o experienta foarte placuta. Ghid ok, grup ok, atmosfera agreabila, sofer ok, pe scurt pot spune ca am fost multumita. Am fost placut suprinsa de aceasta excursie si de agentia cu care am mers, care a dat dovada de profesionalism.
Uite ca se poate in Romania sa fie ceva ieftin si de calitate ! Inca o prejudecata care mi s-a spulberat. Bravo agentiei !
Leave a comment