Ne jucam, ne relaxam, coloram

Mie cand eram mica imi placea foarte mult sa colorez. Si pentru ca nu prea erau multe distractii pe vremea mea, aveam acasa un numar considerabil de carti de colorat. Bunicele aveau grija sa ma « aprovizioneze » regulat. 🙂

Pustii din ziua de azi, au cu totul alte distractii, care implica ecrane, in mare parte.

Pustiul vecinilor mei a facut o mare pasiune pentru jocurile de colorat astfel ca, o data ce pune mana pe tableta, cu foarte mare greutate, cu scandal si cu santaj emotional i-o pot lua parintii din mana. Daca ar fi dupa el, ar sta cu orele si s-ar juca in prostie.

Pe parinti nu ii deranjeaza prea tare pentru ca macar pustiul e pasnic, sta in lumea lui si nu face galagie cat coloreaza. Asa ca vecinii mei profita si ei de putina liniste ca altfel e mare taraboi in casa de nu te intelegi om cu persoana. 🙂

De curiozitate, s-au uitat si ei la ce face pustiul si a inceput sa le placa. Copilasii lor interiori s-au simtit in al noualea cer. Si uite asa, se mai joaca si ei din cand in cand, in rarele momente de tihna, pentru ca au constat ca ii relaxeaza.

Cat despre mine, eu fac misto de toti 3 si ii mai tachinez din cand in cand. Ma distreaza copios!

Dar m-am jucat si eu de cateva ori pe jocuridecolorat.biz. Preferatul meu e Alvin si veveritele. Sunt dragute jocurile astea de colorat. Mai ales cand ai cateva minute de omorat timpul, chiar te binedispun instant. Nu poti s anu zambesti  in timp ce te joci. Si din cateva click-uri sunt gata.

Daca ma gandesc bine, le pot considera o terapie ; buna de ridicat moralul, de destressat si de copilarit nitel sau de uitat de griji si probleme si de vizitat pentru cateva minute, din nou taramul copilariei.