Va povesteam aici cum despre mica mea problema de sanatate cu gatul intepenit, de acum cateva luni si despre cum am rezolvat-o prin mijloace non-invazive. Dupa primul articol, am fost intrebata daca sunt bine. Oameni buni, acum sunt bine, Slava Domnului, caci acest scurt episod s-a petrecut in luna mai 2017 nu acum!
Si acum continui epopeea, cu episodul 2 🙂 , adica ce s-a intamplat dupa ce am ajuns la Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa « Prof. Dr. Florin Bratila » (INMCA) din soseaua Panduri nr. 22.
Acolo, asistenta de la fisier mi-a dat de ales intre 2 medici, in functie de programul fiecaruia. L-am ales pe cel care era la cabinet atunci cand am ajuns eu. Asa am ajuns la domnul doctor Alexandru Capisizu, medic cu multi zeci de ani de practica in spate, tributar vechii scoli de medicina din perioada comunista. Spre dezamagirea mea, nu studiase acupunctura in China ci in Romania si nici nu avea conceptul de medicina holistica. Lucrase multi ani de zile ca medic sportiv, tratand o multime de sportivi si ca medic specialist avea si competente de acupunctura.
Este un medic bun dar destul de « mecanicist », fara o viziune holistica. Cand l-am intrebat care ar putea fi cauza, nu mi-a dat un raspuns clar. Vorbeste putin dar monitorizeaza cu atentie fiecare pacient in parte. E un medic de scoala veche care face cum a invatat. Am incercat sa-i sugerez sa ne puna muzica terapeutica, creata de Gheorghe Iovu (care ajuta la vindecare si la relaxare) dar mi-a retezat-o scurt si a preferat-o pe cea clasica.
In cabinet are 5 paturi : 3 pentru femei si 2 pentru barbati, unele pe o parte, celelalte pe alta parte, separate de niste perdelute. Sunt paturi de spital, clasice, nu cum sunt cele de masaj care au o gaura pentru cap. Si nu au decat niste cearsafuri comuniste (pe care nu le schimba dupa fiecare pacient) asa ca am preferat sa imi aduc de acasa o paturica si sa stau pe ea la fiecare sedinta, caci mi s-a parut mult mai igienic.
Spre deosebire de experienta cu chinezii din 2015, unde nu a fost nevoie sa ma dezbrac, aici a trebuit sa dau jos textila si sa raman in lenjerie intima. 🙂 Asta e regula, atat la barbati cat si la femei. Paturile sunt puse unele langa altele, cu cate un scaun intre ele si cuiere pe perete. Vii, te dezbraci, si apoi te asezi pe pat cu fata in jos si fundu’n sus, 🙂 asteptand cuminte sa vina domnul doctor sa-ti infiga acele.
Dupa ce ti le infige, stai cu ele aproximativ 20 – 30 de minute. In acest timp, asculti muzica clasica si ti se mai pun si niste electrozi, conectati de ace, daca este cazul. Apoi cand suna ceasul (care anunta ca au trecut cele 20 de minute), vine asistenta (o doamna foarte draguta si amabila) sau domnul doctor si iti scoate acele, le pune in cutiuta lor si merg la sterilizat. Sincer, nu mi se pare foarte sigura chestia asta cu folositul acelor ace de la inceputul si pana la sfarsitul tratamentului dar mi s-a explicat ca sunt minutios sterilizate. Ma rog, tot as fi preferat sa fie cate un set nou de fiecare data, desigilat in fata mea. Cam asta a fost obiectia mea majora.
Nu e dramatic, nu iese sange si nu simti decat o mica intepatura sau piscatura, dupa caz, atunci cand iti infige acele. Eu aveam antrenament de acum 2 ani 🙂 asa ca am incercat sa stau cat se poate de relaxata ca sa nu ma piste mai mult decat era cazul.
Toti doctorii au zile cand au program dimineata si altele in care au dupa-masa. Cateodata se cam asteapta inainte sa intri in cabinet, in special dupa-amiaza. Se intra in serii de cate 5 si apoi cum termina fiecare pacient intra altul.
Continuarea povestii in episodul 3 🙂 (ultima postare despre subiect).
Leave a comment