Intr-o zi, stergand de praf maimutoiii de pe biblioteca si papusile cu care ma jucam in copilarie, am ajuns si la papusa Barbie pe care o primisem in anii de dupa Revolutie de la o frantuzoaica cu care corespondam. Asa se purta pe atunci « schimbul de experienta ». Era interesant, caci asteptam cu nerabdare fiecare scrisoare de la ea. Singurul meu regret este ca am pierdut la un moment dat legatura cu ea si nu am pastrat nici o scrisoare astfel incat sa o pot cauta acum pe Facebook.
Insa, cine stie, poate viata ne va readuce la un moment dat impreuna.
De fiecare data cand privesc papusa Barbie, imi aduc aminte de ea cu drag.
In ziua aceea, papusa parca ma privea cu alti ochi (albastrii desigur 🙂 ) si parca vroia sa-mi vorbeasca. Asa ca am intrebat-o ce mai face. Nu m-am gandit niciodata ce ar putea face o papusa toata ziulica.
Mi-a marturist ca ar fi curioasa sa vada cum sunt jocurile cu barbie. In restul timpului se mai joaca in fel si chip cu celelalte animalute de plus, tovarasii ei din stanga si dreapta, se mai ascunde printre flori, citeste si chiar are conversatii lungi cu papagalul Tzitzi uneori (cand e si el in toate bune 🙂 ). Pentru ca nu are o casa, un Ken, un copil, un Barbiemobil sau alte accesorii aferente vietii de Barbie (nici rochia roz originala nu o mai are caci am pierdut-o acum multi ani) se cam plictiseste.
Si a auzit ea de undeva ca pe calculator exista jocuri cu barbie. Asa ca l-am deschis si am lasat-o sa-si faca putin de cap. Dupa ce s-a saturat de atatea jocuri s-a asejat cuminte la locul ei. Pentru ea a fost o zi fericita, iar eu m-am bucurat ca i-am indeplinit o dorinta.
M-a rugat ca de acum incolo sa mai las din cand in cand calculatorul deschis ca sa se mai joace si ea cat sunt plecata de acasa.
Leave a comment