In ultima luna, datorita « pauzei » pe care a trebuit sa o iau obligat fortat, din cauza problemelor de sanatate, am avut ragazul sa cuget la multe lucruri. Mi-am pus multe intrebari, am gasit si raspunsuri la unele dintre cele De ce ?-uri care inca ma bantuiau. Azi am simtit sa ma reapuc de scris si sa va impartasesc si voua dintre panseurile mele. Poate va era dor, celor care mai popositi din cand in cand pe blogul meu 🙂 .
Nu ma asteptam ca reintoarcerea mea la bloggerit sa se produca cu un asemenea subiect dar….pesemne ca asa a fost sa fie. Urla de mult in mine si acum m-am hotarat sa-l scot la iveala. Stiu ca voi supara pe multi cu acest subiect sensibil…….dar imi asum. Oricum nu am venit pe lumea asta ca sa spun oamenilor lucruri dragute. La asta se pricep cel mai bine lingusitorii iar eu nu as vrea pentru nimic in lume sa le iau painea de la gura 🙂 .
Am ales aceasta categorie de varsta pentru ca ma includ si eu in ea si de mult timp ma chinuie o intrebare. De ce multi dintre cei cu varste intre 30 si 40 de ani au dificultati in a-si gasi partenerul/ra potrivit/a ? Si aici am sa desfiintez diferenta barbati-femei pentru ca am observat ca motivele coincid. Cunosc o gramada de femei si de barbati frumosi, destepti, de familie buna, manierati, culti, independenti financiar care au dificultati in a-si gasi perechea si dau peste tot felul de parteneri nepotriviti. Care sa fie explicatia ?
Pe de alta parte, vad si multi oameni care stau si se complac in relatii care nu mai merg de mult din cauza fricilor (de singuratate, de abandon, de necunoscut) sau din orice alte considerente mai putin din iubire. Sunt incapabili sa spuna nu, sau incapabili sa-si ia in maini franele propriei vieti. Viata ne este data o singura data (ca ce-o mai fi dupa nu se stie sigur 🙂 ) si suntem datori sa ne-o traim frumos, asta daca cumva tindem spre fericire, asa cum toata lumea trambiteaza ca vrea.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt vreun guru care isi permite sa dea sfaturi altora pe subiectul asta.
Concluzia mea este ca nu mai avem DISPONIBILITATE. Nu mai suntem dispusi sa investim timp, sentimente, nu mai avem chef, stim ca balta are peste si deci optiunile sunt nelimitate (si tot dam next next next…pana cand ?), avem uneori pretentii nerezonabile, fara sa oferim nimic in schimb si avem muuuulte « unfinished issues » pe care le ducem in spate si de care de cele mai multe ori nu suntem constienti, insistand sa repetam niste tipare toxice. Ah si mai este o chestie ! Nu prea stim cine sintem si ce vrem, sau daca stim cine suntem, nu mai acceptam langa noi pe oricine doar de dragul alungarii singuratatii.
Deci, sa ne hotaram o data ca sa stie si Universul asta ce sa ne « livreze ».
Ne traim vietile pe repede inainte si la un moment dat, cand scoatem eventual nasul din smartfon sau din tableta constatam ca nu mai e nimeni langa noi. Ce surpriza ! Dar cum oare s-a intamplat asta si unde s-a produs ruptura ?…….probabil undeva pe drum dar eram fireste prea ocupati sa o observam.
Nu cred ca s-a inventat « Super Glue pentru relatii » dar nu va impacientati caci exista solutii 🙂 . Asta e vestea cea buna ! 🙂
Fundamental mi se pare ca, atunci cand cauti un partener (si nu numai) sa stii in primul rand cine esti si ce vrei. Aici se impune o « extragere » din ritmul cotidian (sub forma de calatorie, citit carti, sau pur si simplu timp petrecut cu propria persoana in orice fel credeti ca va este util) si musai de facut un pic de instrospectie (care doare uneori pentru ca sinceritatea nu e deloc confortabila dar e absolut necesara) care sa cuprinda niste intrebari esentiale si bine tintite caci altfel nu se ajunge la raspunsurile care trebuie.
Apoi, daca va surprindeti cu lamentari de genul eu sunt un minunat/a dar am dat numai peste niste…….etc…etc…etc e cazul sa spuneti STOP. Really ? Dar tu unde erai in viata ta ? Asta e tiparul de victima. Si puteti alege sa ramaneti in el (ca e cald si bine), caz in care nu are rost sa va mai intrebati mai tarziu de ce Doamne una si alta, nu am avut noroc in viata si alte asemenea bla bla-uri. Eu una m-am saturat sa tot aud plansete, lamentari si vaicareli de genul asta !
Daca totusi alegeti sa constientizati tiparul de victima si sa faceti ceva in sensul asta, felicitari ! Ati facut primul pas spre evolutie. Inarmati-va cu o lopata si incepeti sa sapati………………in propria persoana si in propria viata. Se mai numeste si dezvoltare personala.
Oameni buni, retineti un lucru. Frustrarea, unfinished issues cu fosta/fostul, negativismul si alte energii negative NU SUNT SEXI ! Si se simt dincolo de cuvinte, caci doar 10% din comunicarea noastra este reprezentata de limbajul articulat. Restul e metacomunicare (limbaj non verbal si altele). « El se jura ca nu fura si l-am prins cu rata-n gura » catelus cu parul cret remember ?
Asa ca nu va mai mirati de ce respectivul/a dispare in ceata dupa prima intalnire. Si macar invatati-va lectile de viata din propriile greseli si nu le mai repetati. Macar faceti altele ca sa aveti lucruri noi de invatat nu de alta 🙂 .
Si taiati legaturile cu trecutul, nu mai ramenti ancorati in fostele relatii caci genul asta de comportament dauneaza grav relatiilor viitoare. Si nu mai are rost sa va intrebati dupa aia de ce. Nu mai lasati ca fantomele fostilor parteneri sa devina « a treia persoana in pat » (la modul simbolic fireste !). Noua persoana care apare in viata voastra nu trebuie sa fie nici psihologul de serviciu si nici nu e cinstit sa plateasca oalele sparte din fosta relatie sau sa primesca in carca sacul vostru emotional necuratat. Really ! Nu merita sa ai o astfel de relatie.
La faza asta si barbatii si femeile fac cam la fel. Singura diferenta este ca doamnele sunt ceva mai dispuse sa-si faca introspectie si sa descopere care e treaba si sa mai si faca ceva in sensul asta, pe cand multi barbati din cauza unui orgoliu specific, neconstientizat si nemasurat (care pe alocuri ii orbeste atat de tare incat sufletul nici nu mai are vreun cuvant de spus) prefera sa dea vina pe femei.
Totusi, la seminariile de dezvoltare personala la care merg cu constiinciozitate, observ ca au inceput sa participe din ce in ce mai multi domni, lucru care ma bucura. Cand te doare suficient de tare, faci in sfarsit pasul afara din patratica ta confortabila.
De fapt, as mai avea eu multe de spus dar deja m-am lungit destul cu acest articol.
Sa recapitulam. Intrebarile alea esentiale ar fi urmatoarele :
Cine sunt eu ?
Ce e cu mine lumea asta ?
Ce nevoi am ? (emotionale, materiale, etc)
Cum ar trebui sa arate partenerul/a potrivit/a pentru mine? (nu cum arata zugravit de societate, de anturaj, de familie) POTRIVIT NU PERFECT !!! E o nuanta care schimba radical si fundamental lucrurile. Ah, am noutati pentru cei care inca mai cred in Mos Craciun 🙂 Ileana Cosanzeana si Fat Frumos exista doar in basme! Deschideti ochii!
Merge si un portret robot al partenerului/ei. Ajuta la claritate. Sau o analiza SWOT. Jur ca functioneaza !
Care sunt valorile mele ?
Ce sunt dispus/a ce nu sunt dispus/a sa fac pentru a face o relatie sa mearga ?
Imagini preluate de pe Google
Nu cred ca exista perfect sau perfecta. potrivit(a) suna mai bine. foarte greu de gasit si potrivit.
Nu e greu deloc. Asta e un program limitativ. atata timp cat exista persoane care s-au gasit inseamna ca se poate.
Bun subiect. La asta sunt expert, ca am in jur numai prietene care au sarit si din categoria asta si n-au dat semne ca ar cauta pe cineva. Din ce am observat la ele sa stii ca hiba este si la pretentiile pe care le au. Nu lasa deloc, chiar daca perspectiva este singuratatea.
Ei nu cauta. Asa zic ele, dar nu-i adevarat. Iti zic eu. Cat despre pretentii……………nu stiu ce sa spun. Cand ajungi la un anumit nivel (de evolutie, financiar sau de orice alta natura), daca accepti langa tine pe oricine si oricum se cheama prostie. Parerea mea. Si cei care vorbesc despre asteptari prea mari, de regula sunt persoane care nu se pot ridica la niste standarde. Si atunci e mai cuminte sa nu incurce viata altora. E mai cinstit asa.
Daca nu ai scrie ca o cizma intr-o rongleza obosita, ai putea avea o opinie! Asa esti doar o oparita care masacreaza doua limbi, distragand astfel atentia de la ce ai fi putut spune cu adevarat??
Multumesc de feedback! 🙂 Vezi ca se scrie ROMGLEZA nu rongleza, ca vine de la limba romana.