A trecut o saptamana de la ziua mea.
Am vrut sa pun postarea asta imediat dupa ce m-am intors din plimbari, adica pe 18.11.2013 dar nu mi-a iesit.
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care mi-au urat La Multi Ani + alte lucruri atat pe Facebook cat si in real life. Anul acesta elementul de noutate au fost urarile blogosferice, foarte dragute – “Cica sa cresc in PR” (asta m-a amuzat teribil J).
Pe 18 cand am deschis Facebookul am citit toate mesajele si m-au inspirat sa scriu acesta postare.
Chestia e, ca de fiecare data de ziua mea, se intampla o chestie suprinzatoare si amuzanta in acelasi timp.
Numarul celor care ma felicita e fluctuant si, cu putine exceptii, persoanele se tot schimba de la an la an. Sunt cateva persoane care nu uita. In rest, in fiecare an, primesc urari de la persoane de la care ma astept cel mai putin sau chiar deloc. Iar de la unii de la care ma astept sau ar fi trebui sa primesc…………….pauza.
Asta e partea amuzanta si surprinzatoare. Personajele se schimba de la an la an. Interesant nu? Iar elementul de surpriza e intodeauna prezent. Unde mai pun ca nu apuc sa ma plictisesc J. Asta e important!
Nu stiu daca si altora li se intampla asa, insa, din chestia asta am invatat sa nu mai am asteptari (chiar daca acum ca s-a inventat Facebookul e mai usor de tinut minte, chiar si pt mineJ) si sa ma las suprinsa. E mai plapitant si mai interesant. After all, “Life is like a box of chocholate. You never know what you gonna get” zicea Tom Hanks in Forrest Gump.
Leave a comment