In ultima luna am avut o problema de sanatate si am fost “temporar invalida”. 🙂 Asta pentru ca m-am lasat, ca multi dintre noi, prinsa in valtoarea vietii si am uitat sa mai ies din “centrifuga masinii de spalat”. 🙂 Asa numesc eu, ritmul agitat al vietii pe care il aveam pana anul asta. Vroiam sa le fac pe toate si sa nu carecumva sa pierd ceva. Totul mi se parea interesant si inspirant astfel ca, pe langa serviciu, ajunsesem sa ma bag in tot felul de activitati, care imi ocupam cam toata ziua si imi consumau multa energie.
Va suna cunoscut ? Deh, sunt scorpion si tendinta de a ma suprasolicita este unul dintre defectele zodiei.
Desi sunt o tipa cu o sanatate de fier, care se si ingrijeste de acest aspect cu destul de multa constiinciozitate, nenumaratele mele activitati m-au facut sa mai uit sa ma si opresc « pentru alimentare ». 🙂 Astfel ca, dupa cateva semnale pe care le-am ignorat, corpul meu a decis sa traga un ultim semnal de alarma, ca sa pricep de data asta si sa iau atitudine.
cam asa aratau ai mei! 🙂
Asa ca « am primit » o afectiune care m-a facut, obligat fortat sa ma extrag putin din priza si sa dau shut down tuturor lucrurilor exterioare, pentru a ma ocupa exclusiv de sanatatea mea.
Acum, dupa ce am iesit victorioasa din aceasta incercare, deloc usoara, am gasit ragazul sa va impartasesc povestea mea. Este cat se poate de reala si m-am gandit sa o fac publica in ideea ca, poate, vor avea si altii ceva de invatat.
Dupa un sfarsit de 2014 destul de agitat, cu tot felul de schimbari in plan personal si cu prea multe activitati solicitante in agenda personala, « am fost ajutata » sa iau o pauza. Dupa o raceala obisnuita, nici mai puternica nici mai altfel decat altele de pana acum, am inceput sa nu mai vad cu ochiul stang.
Vederea a inceput sa mi se impaienjeneasca treptat. A fost ca atunci cand te uiti la soare, iar apoi privesti in alta parte. In primele secunde vezi niste pete colorate si abia apoi iti recapeti claritatea. La inceput, a fost doar o senzatie de neclaritate, care am crezut ca se datoreaza lentilei ochelarilor, care probabil se zgariase in timp. Asa ca, in primele zile, am ignorat senzatia sperand ca e de la ochelari sau de la oboseala. Ei, o sa treaca, sa nu o dam in ipohondreala.…imi spuneam in sinea mea !
Insa imaginati-va ca pata a inceput sa se mareasca. Si atunci m-am panicat si la indemnul unei prietene, m-am prezentat urgent la Spitalul de Urgente Oftalmologice (zona Lahovari) caci gluma se ingrosase si problema nu mai putea fi ignorata.
Stiam eu ca acolo sunt cei mai buni specialisti (caci ii mai vizitasem anterior), asa ca am avut toata increderea. Sambata (10 ianuarie) m-am prezentat la camera de garda si am constatat ca medicii tineri pe care i-am intalnit chiar stiau meserie si si-au facut bine treaba.
Nostim a fost ca acolo m-am si intalnit cu o veche cunostinta, pe care nu o mai vazusem de vreo 10 ani, atunci cand era inca pe bancile Facultatii de medicina. 🙂 Asta a fost bonusul zilei, menit sa imi mai ridice putin moralul, caci incepusem sa ma cam ingrijorez. M-au sucit pe toate partile, mi-au pus picaturi in ochi care mi-au dilatat pupilele, mi-au facut fundul de ochi si mi-au luat tensiunea oculara. Adica totul ca la carte. Cu tensiunea oculara stateam bine asa ca, diagnosticul lor a fost nevrita retrobulbara. Mai pe romaneste, o inflamatie a nervului optic.
Inainte sa se pronunte care este cauza, m-au indrumat catre neurologie si ORL pentru niste investigatii mai amanuntite, astfel incat sa elimine niste posibile cauze de alta natura. Si urma sa revin la oftalmologie cu concluziile celorlalti medici.
Apropos, cu ocazia asta, am invatat ca toate diagnosticele care se termina in ITA inseamna o inflamatie a organului in chestiune. Asa ca nu va speriati cand primiti un asemneanea diagnostic!
Asa ca mi-au prescis niste medicamente destul de puternice pe care sa incep sa le iau neintarziat. Iar in seara respectiva, atropina din pupile m-a cam scos din uz pentru ca nu mai vedeam bine si aveam niste « ochisori de pisica », cu pupilele marite si sensibile la lumina. 🙂
Sa stiti de la mine ca daca mergeti la oftalmolog si va pune atropina in ochi, nu mai faceti nimic in ziua aia. E o substanta care dilata pupilele si te face sa vezi neclar, insa e absolut necesara in diagnosticare, in unele cazuri.
Dar ce credeti ca m-am oprit ? Nah ! Am mers in continuare la serviciu inca 2 zile pana am simtit ca chiar nu mai pot si a trebuit sa-mi iau concediu ca sa incept sa ma caut pe la medici.
Da, am fost un pic kamikaze cu sanatatea mea si de aia a trebuit sa-mi iau aceasta lectie. Nu va sfatuiesc sa faceti la fel ! De data asta, am fost exemplu de asa nu ! Mai bine opriti-va inainte ca sanatatea sa va dea semnale. E mai ieftin si mai bine, iar preventia e intotdeauna cea mai buna tactica.
P.S. Continuarea in episoadele viitoare. 🙂
Imagini preluate de la http://casutanaturii.ro si www.ziare.com
Mă bucur că totul s-a terminat cu bine.
Eu ma bucur si mai mult. Si pe principiul ce nu te omoara te face mai puternic, acum sunt ca o pasare Phoenix renascuta din propria cenusa. Am avut multe lectii de invatat.
Asta imi aduce aminte de vederea mea de care am abuzat si eu in ultimul timp si tot aman consultul. Uite ca m-ai speriat un pic.
Pai nu mai amana. Nu ai decat 2 ochi! Nu astepta pana in ceasul al 12-lea ca mine.
Iti multumesc pentru articolul tau din cadrul campaniei – “Tu cand ti-ai facut ultima data timp pentru sanatatea ta?”
Te voi citi cu placere in continuare si felicitari pentru postarile interesante!
Cu placere! Multumesc si eu! 🙂
Super articolul, multumesc pentru informatie.
Cu drag. Dar mai bine sa nu ai nevoie!