Am avut recent, ocazia sa citesc cartea “Jurnalul Aurorei Serafim”, scrisa de Sidonia Dragusanu, aparuta la editura Hoffman. Nu prea am citit anul asta autori romani si era prima data cand auzeam acest nume, asa ca prima mea intrebare a fost : cine este Sidonia Dragusanu? Marturisesc ca nu auzisem de ea pana sa-i citesc jurnalul. Si este prima data cand citesc o carte jurnal.
Sidonia Dragusanu (1908-1971) a fost o scriitoare si jurnalista, pe alocuri chiar si activista, mult prea putin cunoscuta si pusa in valoare in timpul vietii si chiar si dupa. Cel putin asta am constatat citind mai multe despre ea si opera sa. Asa am descoperit o femeie remarcabila despre care se stiu prea putine. A fost un fel de freelancer al epocii sale, lasand in urma sa romane, nuvele, piese de teatru, povesti pentru copii, cronici si articole in presa vremii. Sidonia Dragusanu a avut chiar si emisiuni la radio si la TV intr- o epoca in care libertatea de exprimare nu prea era iar adevarurile si glumele trebuiau spuse pe sestache si inteligent ascunse de cenzura comunista.
Reeditarea acestui roman in 2018 face parte dintr-un proiect mai amplu al familiei, care doreste sa o readuca in constiinta publicului pe una dintre cele mai prolifice autoare ale anilor ‘40-’60.
“Jurnalul Aurorei Serafim” este al treilea roman al Sidoniei Dragusanu, publicat in 1957 si ecranizat in 1987 sub numele “Sa-ti vorbesc despre mine” cu Gheorghe Dinica, Emil Hossu si Ioana Craciunescu, in regia lui Mihai Constantinescu.
Romanul este o proza psihologica care spune povestea Aurorei Serafim, o tanara trecuta prin incercari psihice, psihologice si chiar fizice si care isi gaseste singura resorturile interioare si puterea de a merge mai inainte. Isi pierde tatal timpuriu, este abandonata de mama recasatorita, este crescuta de bunici intr-o atmosfera rigida si plina de lipsuri, apoi se trezeste dintr-odata ca e nevoita sa-si ia singura viata in piept, desi era totalmente nepregatita pentru asta. Se instruieste, ajunge educatoare la un camin de zi, lucreaza cu copiii si undeva in jurul varstei de 25 de ani cunoaste 2 barbati iar dupa niste evenimente neasteptate este nevoita sa faca o alegere.
In ciuda faptului ca a fost scrisa intr-o epoca plina de framantari, romanul este destul de actual caci vorbeste despre copii abandonati, violenta in cuplu si-n familie, viata grea a oamenilor in acele timpuri, mortalitatea la nastere, ipocrizie si conformism. Nu uita nici sa sanctioneze femeia intretinuta – intruchipata de Lavinia, prietena Aurorei. Iar pe fundal, se proiecteaza si o poveste de dragoste, al carei final va las sa-l descoperiti citind romanul pana la capat.
Romanul te poarta printr-o varietate de stari psihologice si emotionale, urmarind viata interioara, trairile si framantarile Aurorei. Interesant este modul autoarei cald siafectuos de a se raporta la interactiunile cu copiii, la implicarea si dedicarea sa in educatia lor in conditiile in care Sidonia Dragusanu nu a avut copii in viata reala.
Desi in carte exista fragmente introduse la cererea Directiei Generale a Presei si Tipariturilor, jurnalul este scris intr-o maniera destul de libera si este extrem de actual, moravurile neschimbandu-se prea mult. Sa scrii despre libertatea de a gandi, de a fi om intr-o epoca a pumnului in gura e o mare dovada de curaj.
Va invit sa cititi acest roman tulburator si sa o descoperiti singuri pe Sidonia Dragusanu.
Leave a comment